MUTATOR, mutatoare, s. n. 1. Aparat sau instalație care transformă curentul electric alternativ în curent continuu sau cel continuu în alternativ și care permite variația amplitudinii, a frecvenței și a fazei curentului alternativ. 2. Genă care mărește rata generală a mutațiilor (2). – Din fr. mutateur.

mutator sn [At: LTR² / Pl: ~oare / E: fr mutateur] Aparat sau instalație care transformă energia electromagnetică de o anumită formă în energie electromagnetică de altă formă, fără ca în procesul acestei transformări să intervină o fază intermediară.

MUTATOR, mutatoare, s. n. Aparat sau instalație pentru transformarea energiei electromagnetice de o anumită formă în energie electromagnetică de altă formă. – Din fr. mutateur.

MUTATOR, mutatoare, s. n. Aparat care transformă un curent alternativ în curent continuu sau invers, care schimbă frecvența sau faza unui curent alternativ sau schimbă tensiunea unui curent continuu.

MUTATOR s.n. 1. Aparat care transformă un curent alternativ în curent continuu sau invers; schimbător de fază sau de frecvență pentru un curent alternativ; schimbător de tensiune pentru un curent continuu. 2. (Biol.) Genă care mărește rata de mutație a altor gene. [Cf. fr. mutateur, germ. Mutator].

MUTATOR s. n. 1. aparat, dispozitiv care transformă un curent alternativ în curent continuu sau invers; schimbător de fază sau de frecvență pentru un curent alternativ; schimbător de tensiune pentru un curent continuu. 2. (biol.) genă capabilă să sporească frecvența mutațiilor la alte gene. (< fr. mutateur)

MUTATOR ~oare n. Aparat pentru transformarea curentului alternativ în curent continuu și invers. /<fr. mutateur

mutator s. n., pl. mutatoare

mutator s. n., pl. mutatoare

mutator s. n., pl. mutatoare