3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

musul sn [At: (a. 1715). ap. TDRG / Pl: ~uri / E: tc Musul] (Înv) Muselină.

musul n. muselină: musuluri de Rumeli FIL. [Turc. MOSUL].

MUS, muși, s. m. Elev marinar. – Din fr. mousse.

MUS, muși, s. m. Elev marinar. – Din fr. mousse.

mus sm [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 146 / Pl: muși / E: fr mousse] Elev marinar.

museli sf [At: (a. 1754) IORGA, S. D. XII, 68 / V: muselin sn, muslin sn, ~sulim sn, (îrg) moșalim sn, ~sulin sn, mușulin sn, (înv) ~sul~ / Pl: ~ne / E: pn muslin, tc muslin, fr mousseline, it mussoline] 1 Țesătură de bumbac sau de mătase, foarte fină, subțire și străvezie. 2 Stofă de lână foarte fină și subțire Si: tulpan. 3-4 (Lpl) Varietăți de muselină (1-2) Si: (gmr) mul2, (înv) musul.

MUS s.m. Elev marinar, care învață marinăria pe o navă. [Pl. muși. / < engl. mus, cf. fr. mousse].

MUS s. m. 1. elev marinar. 2. ajutor al timonierului (schipărului) la bordul unei ambarcații cu vele. (< engl. mus, fr. mousse)

MUS muși m. Elev marinar. /<fr. mousse

*muselínă f., pl. e (fr. mousseline, d. it. mussolina și mussolino, dim. d. mússolo, muselină, turc. ar. mosuli, d. Mosúl, un oraș din Mesopotamia; engl. [d. fr.] muslin). Un fel de pînză foarte supțire de bumbac, de lînă saŭ de matasă. – Vechĭ mosul și musúl, pl. urĭ (turc. mosúl). În Trans. mușulin (ung. muselin).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

musúl, musúluri, s.n. (înv.) pânză de bumbac foarte fină; stofă foarte subțire; muselină.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: musul
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musul
  • musulul
  • musulu‑
plural
  • musuluri
  • musulurile
genitiv-dativ singular
  • musul
  • musulului
plural
  • musuluri
  • musulurilor
vocativ singular
plural
Intrare: mus
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mus
  • musul
  • musu‑
plural
  • muși
  • mușii
genitiv-dativ singular
  • mus
  • musului
plural
  • muși
  • mușilor
vocativ singular
  • musule
plural
  • mușilor
Intrare: Mușul
Mușul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mușul
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mus

  • 1. Elev marinar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Ajutor al timonierului (schipărului) la bordul unei ambarcații cu vele.
    surse: MDN '00

etimologie: