musul sn [At: (a. 1715). ap. TDRG / Pl: ~uri / E: tc Musul] (Înv) Muselină.

musul n. muselină: musuluri de Rumeli FIL. [Turc. MOSUL].

musúl, V. muselină.

moșaliu sm vz muselină

mus sm [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 146 / Pl: muși / E: fr mousse] Elev marinar.

muselină sf [At: (a. 1754) IORGA, S. D. XII, 68 / V: muselin sn, muslin sn, ~sulim sn, (îrg) moșalim sn, ~sulin sn, mușulin sn, (înv) ~sul~ / Pl: ~ne / E: pn muslin, tc muslin, fr mousseline, it mussoline] 1 Țesătură de bumbac sau de mătase, foarte fină, subțire și străvezie. 2 Stofă de lână foarte fină și subțire Si: tulpan. 3-4 (Lpl) Varietăți de muselină (1-2) Si: (gmr) mul², (înv) musul.

musulim sn vz muselină

musulin sn vz muselină

musulină sf vz muselină

MUS s.m. Elev marinar, care învață marinăria pe o navă. [Pl. muși. / < engl. mus, cf. fr. mousse].

MUS s. m. 1. elev marinar. 2. ajutor al timonierului (schipărului) la bordul unei ambarcații cu vele. (< engl. mus, fr. mousse)

MUS muși m. Elev marinar. /<fr. mousse

*muselínă f., pl. e (fr. mousseline, d. it. mussolina și mussolino, dim. d. mússolo, muselină, turc. ar. mosuli, d. Mosúl, un oraș din Mesopotamia; engl. [d. fr.] muslin). Un fel de pînză foarte supțire de bumbac, de lînă saŭ de matasă. – Vechĭ mosul și musúl, pl. urĭ (turc. mosúl). În Trans. mușulin (ung. muselin).

mus s. m., pl. muși

mus s. m., pl. muși

mus s. m., pl. muși

Mușu, -l v. Muș 1, 4.

MUSUL s. v. muselină.

musul s. v. MUSELINĂ.

musul, musuluri, s.n. (înv.) pânză de bumbac foarte fină; stofă foarte subțire; muselină.

MUSUL s. n. (Învechit) Muselină. Acole să fac musulurile roșii și albe și alte bogasii (a. 1715). ap. TDRG. Povoarăle ce vor fi cu musuluri și alte asemene . . . să plătească vama șăsă lei (a. 1826). URICARIUL, XXIII, 303. Se lua 6 bani de vadra de rachiu . . . , 60 carul cu musuluri de Rumeli. FILIMON, O. I, 183, cf. DDRF, ȘĂINEANU, D. U. – Pl.: musuluri. – Din tc. Musul (numele turcesc al orașului Mosul).

MUS s. m. Elev marinar. Șese matrozi și eu împreună merserăm la biserică și lăsarăm la bord numai doi muși. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 146, cf. 148. Se îmbarcase ca mus pe o goeletă franceză care încărca grîu de la Dunăre pentru Marsilia. BART, E. 272. Ce-i acela mus? întrebă Mihu, gîfîind. – Un fel de ucenic-marinar. TUDORAN, P. 124. – Pl.: muși. – Din fr. mousse.