mustăcire sf [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 85 / Pl: ~ri / E: mustăci] (Rar) 1 Mișcare a mustăților, în semn de nemulțumire. 2 (Ccr) Semn de nemulțumire Si: cârtire, (reg) mustăceală.

MUSTĂCI, mustăcesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) 1. A râde pe sub mustață, a zâmbi reținut. 2. A strâmba din nas, a fi nemulțumit de ceva. – Din mustață.

mustăci vi [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 68 / V: (reg) ~teci / Pzi: ~cesc / E: mustață] 1 A se strâmba în semn de nemulțumire. 2 (Pex) A face nazuri. 3 A râde pe ascuns, a zâmbi reținut. 4 (Olt; d. plante) A-i crește mustățile (15).

musteci v vz mustăci

MUSTĂCI, mustăcesc, vb. IV. Intranz. 1. A râde pe sub mustață, a zâmbi reținut. 2. A strâmba din nas, a fi nemulțumit de ceva. – Din mustață.

mustăcésc v. intr. (d. mustață). Sud. Rîd pe supt mustață (NPl. Ceaur, 85).

mustăcire (rar) s. f., g.-d. art. mustăcirii; pl. mustăciri

mustăcire (rar) s. f., g.-d. art. mustăcirii; pl. mustăciri

mustăcire s. f., g.-d. art. mustăcirii; pl. mustăciri

mustăci (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mustăcesc, 3 sg. mustăcește, imperf. 1 mustăceam; conj. prez. 1 sg. să mustăcesc, 3 să mustăcească

mustăci (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mustăcesc, imperf. 3 sg. mustăcea; conj. prez. 3 să mustăcească

mustăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mustăcesc, imperf. 3 sg. mustăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. mustăcească

MUSTĂCIRE s. f. (Rar) Faptul de a m u s t ă c i; semn, dovadă de nemulțumire; cîrtire, (regional) mustăceală. Au îndatorirea să le aducă la cunoștință . . . mustăcirile dascălilor îmbufnați și toate nesfîrșitele nemulțumiri. CIAUȘANU, R. SCUT. 85. – Pl.: mustăciri. – V. mustăci.

MUSTĂCI vb. IV. I n t r a n z. 1. A se strîmba, a-și mișca mustățile (1) (în semn de nemulțumire); p. e x t. a face nazuri, a nu-i plăcea ceva. Cînd l-a văzut că nu urnește lecția din loc i-a zis răspicat, mustăcind cu bogatele-i mustăți arămii . . . CIAUȘANU, R. SCUT. 68. Cînd strîmbi așa din buze parcă ești Boțocan cînd mustecește. C. PETRESCU, C. V. 116. Părîndu-i-se că vorbește prea tare, [iepurele] mustăci și netezindu-și . . . botițul cu labele amîndouă, urmă . . . PLOPȘOR, C. 85, cf. CIAUȘANU, V. 181, LEXIC REG. 30, ZANNE, P. II, 302. 2. A rîde pe ascuns, a zîmbi reținut. Bănică mustăcea, uitîndu-se furiș la stâpînu-său. D. ZAMFIRESCU, T. S. 28. Cînd își ridică privirile de pe hîrtie, îmblînzit acum, mustăci din buze și șopti politicos către Codin . . . V. ROM. august 1954, 79, cf. CIAUȘANU, V. 181. 3.. (Prin Olt.; despre plante) A-i crește mustăți (II 4). A mustăcit via. Cf. LEXIC REG. 30, MAT. DIALECT, I, 231. – Prez. ind.: mustăcesc. – Și: (regional) musteci vb. IV. – V. mustață.