6 definiții pentru mustăcire
Explicative DEX
MUSTĂCIRE, mustăciri, s. f. (Rar) Faptul de a mustăci; semn de nemulțumire, cârtire. – V. mustăci.
MUSTĂCIRE, mustăciri, s. f. (Rar) Faptul de a mustăci; semn de nemulțumire, cârtire. – V. mustăci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mustăcire sf [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 85 / Pl: ~ri / E: mustăci] (Rar) 1 Mișcare a mustăților, în semn de nemulțumire. 2 (Ccr) Semn de nemulțumire Si: cârtire, (reg) mustăceală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
mustăcire (rar) s. f., g.-d. art. mustăcirii; pl. mustăciri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mustăcire (rar) s. f., g.-d. art. mustăcirii; pl. mustăciri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mustăcire s. f., g.-d. art. mustăcirii; pl. mustăciri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MUSTĂCIRE s. f. (Rar) Faptul de a m u s t ă c i; semn, dovadă de nemulțumire; cîrtire, (regional) mustăceală. Au îndatorirea să le aducă la cunoștință . . . mustăcirile dascălilor îmbufnați și toate nesfîrșitele nemulțumiri. CIAUȘANU, R. SCUT. 85. – Pl.: mustăciri. – V. mustăci.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mustăcire, mustăcirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a mustăci; semn de nemulțumire. DEX '09 DEX '98sinonime: cârtire
etimologie:
- mustăci DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.