16 definiții pentru muschetar mușchetar

MUSCHETÁR, muschetari, s. m. Soldat infanterist înarmat cu muschetă în Evul Mediu; nobil care făcea parte din corpul de cavalerie în serviciu la curtea regilor Franței. [Var.: mușchetár s. m.] – Din fr. mousquetaire.

MUSCHETÁR, muschetari, s. m. Soldat infanterist înarmat cu muschetă în timpul evului mediu; nobil care făcea parte din corpul de cavalerie în serviciu la curtea regilor Franței. – Din fr. mousquetaire.[1]

  1. Var.: mușchetár (vezi DEX’09 și alte surse). — LauraGellner

MUSCHETÁR s. n. v. mușchetar.

muschetár / mușchetár s. m., pl. muschetári / mușchetári

muschetár s. m., pl. muschetári

MUSCHETÁR s.m. v. mușchetar.

MUSCHETÁR s. m. 1. (în evul mediu) soldat de infanterie înarmat cu o muschetă. 2. nobil dintr-un corp militar de călăreți aparținând casei regale franceze. (< fr. mousquetaire)

MUSCHETÁR ~i m. ist. 1) Ostaș din trupele de infanterie înarmat cu muschetă. 2) Militar din rândurile nobilimii franceze, care își făcea serviciul în unitățile speciale de cavalerie de la curtea regală. ◊ Mănuși-~ mănuși pentru femei cu manșetă foarte lată. Pălărie-~ pălărie cu boruri mari și răsfrânte. /<fr. mousquetaire

muschetar m. soldat înarmat cu muschetă.

*muschetár m. (fr. mousquetaire). Pe la 1600, în Francia, soldat pedestru armat cu muschetă. Muschetariĭ regeluĭ, muschetarĭ călărĭ care formaŭ doŭă companiĭ și făceaŭ parte din trupele caseĭ regeluĭ. (Uniĭ aveaŭ caĭ albĭ orĭ surĭ, alțiĭ negri și se numeaŭ muschetarĭ albĭ și muschetarĭ negri). – Și mușchetar orĭ muscatír (rus. mušketer), pedestraș moldovenesc la 1852, cînd un regiment avea o companie de grenadirĭ și șase de muscatirĭ (vreo 1600 de oamenĭ).

MUȘCHETÁR s. m. v. muschetar.

MUȘCHETÁR, mușchetari, s. m. Soldat infanterist înarmat cu muschetă în timpul evului mediu; nobil care făcea parte din corpul de cavalerie în serviciu la curtea regilor Franței. – Din fr. mousquetaire.

MUȘCHETÁR, mușchetari, s. m. (În trecut) Soldat infanterist înarmat cu muschetă; nobil care făcea serviciu într-o unitate de călăreți la curtea regilor Franței. «Cei trei mușchetari», roman de A. Dumas.Avea înfățișarea unui mușchetar cu pelerină. SADOVEANU, E. 6. – Variantă: muschetár s. m.

mușchetár v. muschetár

MUȘCHETÁR s.m. 1. Soldat înarmat cu o muschetă. 2. Nobil care făcea parte dintr-un corp militar de călăreți aparținând casei regale franceze. [Var. muschetar s.m. / < fr. mousquetaire].

Intrare: muschetar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muschetar
  • muschetarul
  • muschetaru‑
plural
  • muschetari
  • muschetarii
genitiv-dativ singular
  • muschetar
  • muschetarului
plural
  • muschetari
  • muschetarilor
vocativ singular
plural
mușchetar substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușchetar
  • mușchetarul
  • mușchetaru‑
plural
  • mușchetari
  • mușchetarii
genitiv-dativ singular
  • mușchetar
  • mușchetarului
plural
  • mușchetari
  • mușchetarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate – (arată)