MUȘCHETAR, mușchetari, s. m. (În trecut) Soldat infanterist înarmat cu muschetă; nobil care făcea serviciu într-o unitate de călăreți la curtea regilor Franței. «Cei trei mușchetari», roman de A. Dumas. ▭ Avea înfățișarea unui mușchetar cu pelerină. SADOVEANU, E. 6. – Variantă: muschetar s. m.