8 definiții pentru murmurător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

murmurător, ~oare a [At: F (1869), 390 / V: (nob) ~ratoriu / Pl: ~i, ~oare / E: murmura + -tor] 1 (D. ape, vânt sau alte elemente ale naturii) Care produce un zgomot slab, continuu și monoton Si: susurător, șopotitor,(înv) murmuitor1 (1), (rar) murmurând, (nob) murmos. 2 (Nob; d. oameni) Care vorbește în șoaptă.

MURMURĂTÓR, -OÁRE, murmurători, -oare, adj. Care murmură; șopotitor, susurător, murmuitor. – Murmura + suf. -ător.

MURMURĂTÓR, -OÁRE, murmurători, -oare, adj. Care murmură; șopotitor, susurător, murmuitor. – Murmura + suf. -ător.

MURMURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care murmură. Voce ~oare. /a murmura + suf. ~ător

murmuratoriu, ~ie a vz murmurător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

murmurătór adj. m., pl. murmurătóri; f. sg. și pl. murmurătoáre

murmurătór adj. m., pl. murmurătóri; f. sg. și pl. murmurătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MURMURĂTÓR adj. 1. v. susurător. 2. v. foșnitor.

MURMURĂTOR adj. 1. susurător, șopotitor, (înv.) murmuitor. (Ape ~.) 2. foșnitor, sunător, susurător, șopotitor. (Frunze ~.)

Intrare: murmurător
murmurător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murmurător
  • murmurătorul
  • murmurătoru‑
  • murmurătoare
  • murmurătoarea
plural
  • murmurători
  • murmurătorii
  • murmurătoare
  • murmurătoarele
genitiv-dativ singular
  • murmurător
  • murmurătorului
  • murmurătoare
  • murmurătoarei
plural
  • murmurători
  • murmurătorilor
  • murmurătoare
  • murmurătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)