11 definiții pentru murmuitor
din care- explicative DEX (4)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
- tezaur (2)
Explicative DEX
MURMUITOR, -OARE, murmuitori, -oare, adj. (Înv.) Murmurător. [Pr.: -mu-i-] – Murmui + suf. -tor.
MURMUITOR, -OARE, murmuitori, -oare, adj. (Înv.) Murmurător. [Pr.: -mu-i-] – Murmui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
murmuitor1, ~oare a [At: MUREȘANU, P. 13/15 / Pl: ~i, ~oare / E: murmui1 + -tor] (Înv) 1 Care murmuie1 (1) Si: murmurător (1). 2 (Pan) Plin de murmur (1), de zumzet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MURMUITOR, -OARE, murmuitori, -oare, adj. (Rar) Care murmură. Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. EMINESCU, O. I 85.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
murmuitor a. care scoate un murmur: a popoarelor de muște sărbători murmuitoare EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
murmuitor (înv.) (desp. -mu-i-) adj. m., pl. murmuitori; f. sg. și pl. murmuitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
murmuitor (înv.) (-mu-i-) adj. m., pl. murmuitori; f. sg. și pl. murmuitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
murmuitor adj. m. (sil. -mu-i-), pl. murmuitori; f. sg. și pl. murmuitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MURMUITOR adj. v. murmurător, susurător, șopotitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
murmuitor adj. v. MURMURĂTOR. SUSURĂTOR. ȘOPOTITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MURMUITOR1, -OARE adj. (Învechit) Care murmuie1 (1) ; murmurător (1). Orice rîu murmuitor Ș-orice fluier de păstor M-adormea cu desfătare. MUREȘAN U, P. 13/15. ♦ P. a n a l. Plin de murmur (1), de zumzet. Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. EMINESCU, O. I, 85. – Pl.: murmuitori, -oare. – Murmui1 + suf. -tor.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MURMUITOR2, -OARE adj. v. mormăitor.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: mur-mu-i-tor
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
murmuitor, murmuitoareadjectiv
- 1. Care murmură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: murmurător susurător șoptitor
- Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
-
etimologie:
- Murmui + -tor. DEX '98 DEX '09