opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

murmuit sn [At: MUREȘANU, P. 170/4 / Pl: ~uri / E: murmui1] (îvr) Murmur (1)

MURMUI, murmui, vb. IV. Intranz. (Înv.) A murmura. [Prez. ind. și murmuiesc] – Onomatopee.

murmui1 vi [At: HELIADE, O. I, 93 / Pzi: murmui, ~esc / E: fo] (Înv) 1 (D. ape, vânt sau alte elemente ale naturii) A murmura (1). 2 A murmura (4).

MURMUI, murmuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A murmura. [Prez. ind. și murmui] – Onomatopee.

MURMUI, murmuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A murmura, a șopti.

MURMUI, murmuiesc, vb. IV. Tanz. (Rar) A murmura.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

murmui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. murmui/murmuiesc, 3 sg. murmuie/murmuiește, imperf. 1 murmuiam; conj. prez. 1 sg. să murmui/să murmuiesc, 3 să murmuie/să murmuiască

!murmui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. murmuie/ murmuiește, imperf. 3 sg. murmuia; conj. prez. 3 să murmuie/să murmuiască

murmui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murmuiesc, imperf. 3 sg. murmuia; conj. prez. 3 sg. și pl. murmuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MURMUIT s. v. clipoceală, clipocire, clipocit, murmur, susur, susurare, șoaptă, șopot, zvon.

murmuit s. v. CLIPOCEALĂ. CLIPOCIRE. CLIPOCIT. MURMUR. SUSUR. SUSURARE. ȘOAPTĂ. ȘOPOT. ZVON.

MURMUI vb. v. clipoci, murmura, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti.

murmui vb. v. CLIPOCI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. ȘOPTI. ȘUȘOTI.

Intrare: murmuit
murmuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murmuit
  • murmuitul
  • murmuitu‑
  • murmuită
  • murmuita
plural
  • murmuiți
  • murmuiții
  • murmuite
  • murmuitele
genitiv-dativ singular
  • murmuit
  • murmuitului
  • murmuite
  • murmuitei
plural
  • murmuiți
  • murmuiților
  • murmuite
  • murmuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: murmui
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • murmui
  • murmuire
  • murmuit
  • murmuitu‑
  • murmuind
  • murmuindu‑
 singular plural
  • murmuie
  • murmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • murmui
 (să)
  • murmui
  • murmuiam
  • murmuii
  • murmuisem
a II-a (tu)
  • murmui
 (să)
  • murmui
  • murmuiai
  • murmuiși
  • murmuiseși
a III-a (el, ea)
  • murmuie
 (să)
  • murmuie
  • murmuia
  • murmui
  • murmuise
plural I (noi)
  • murmuim
 (să)
  • murmuim
  • murmuiam
  • murmuirăm
  • murmuiserăm
  • murmuisem
a II-a (voi)
  • murmuiți
 (să)
  • murmuiți
  • murmuiați
  • murmuirăți
  • murmuiserăți
  • murmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • murmuie
 (să)
  • murmuie
  • murmuiau
  • murmuiră
  • murmuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • murmui
  • murmuire
  • murmuit
  • murmuitu‑
  • murmuind
  • murmuindu‑
 singular plural
  • murmuiește
  • murmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • murmuiesc
 (să)
  • murmuiesc
  • murmuiam
  • murmuii
  • murmuisem
a II-a (tu)
  • murmuiești
 (să)
  • murmuiești
  • murmuiai
  • murmuiși
  • murmuiseși
a III-a (el, ea)
  • murmuiește
 (să)
  • murmuiască
  • murmuia
  • murmui
  • murmuise
plural I (noi)
  • murmuim
 (să)
  • murmuim
  • murmuiam
  • murmuirăm
  • murmuiserăm
  • murmuisem
a II-a (voi)
  • murmuiți
 (să)
  • murmuiți
  • murmuiați
  • murmuirăți
  • murmuiserăți
  • murmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • murmuiesc
 (să)
  • murmuiască
  • murmuiau
  • murmuiră
  • murmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

murmui, murmui / murmui, murmuiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.