opțiuni
  • info

10 definiții pentru murmui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MURMUÍ, múrmui, vb. IV. Intranz. (Înv.) A murmura. [Prez. ind. și murmuiesc] – Onomatopee.

murmui1 vi [At: HELIADE, O. I, 93 / Pzi: murmui, ~esc / E: fo] (Înv) 1 (D. ape, vânt sau alte elemente ale naturii) A murmura (1). 2 A murmura (4).

murmui2 v vz mormăi

MURMUÍ, murmuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A murmura. [Prez. ind. și múrmui] – Onomatopee.

MURMUÍ, murmuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A murmura, a șopti.

MURMUÍ, murmuiesc, vb. IV. Tanz. (Rar) A murmura.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!murmuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. múrmuie/ murmuiéște, imperf. 3 sg. murmuiá; conj. prez. 3 să múrmuie/să murmuiáscă

murmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murmuiésc, imperf. 3 sg. murmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. murmuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MURMUÍ vb. v. clipoci, murmura, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti.

murmui vb. v. CLIPOCI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. ȘOPTI. ȘUȘOTI.

Intrare: murmui
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • murmui
  • murmuire
  • murmuit
  • murmuitu‑
  • murmuind
  • murmuindu‑
 singular plural
  • murmuie
  • murmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • murmui
 (să)
  • murmui
  • murmuiam
  • murmuii
  • murmuisem
a II-a (tu)
  • murmui
 (să)
  • murmui
  • murmuiai
  • murmuiși
  • murmuiseși
a III-a (el, ea)
  • murmuie
 (să)
  • murmuie
  • murmuia
  • murmui
  • murmuise
plural I (noi)
  • murmuim
 (să)
  • murmuim
  • murmuiam
  • murmuirăm
  • murmuiserăm
  • murmuisem
a II-a (voi)
  • murmuiți
 (să)
  • murmuiți
  • murmuiați
  • murmuirăți
  • murmuiserăți
  • murmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • murmuie
 (să)
  • murmuie
  • murmuiau
  • murmuiră
  • murmuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • murmui
  • murmuire
  • murmuit
  • murmuitu‑
  • murmuind
  • murmuindu‑
 singular plural
  • murmuiește
  • murmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • murmuiesc
 (să)
  • murmuiesc
  • murmuiam
  • murmuii
  • murmuisem
a II-a (tu)
  • murmuiești
 (să)
  • murmuiești
  • murmuiai
  • murmuiși
  • murmuiseși
a III-a (el, ea)
  • murmuiește
 (să)
  • murmuiască
  • murmuia
  • murmui
  • murmuise
plural I (noi)
  • murmuim
 (să)
  • murmuim
  • murmuiam
  • murmuirăm
  • murmuiserăm
  • murmuisem
a II-a (voi)
  • murmuiți
 (să)
  • murmuiți
  • murmuiați
  • murmuirăți
  • murmuiserăți
  • murmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • murmuiesc
 (să)
  • murmuiască
  • murmuiau
  • murmuiră
  • murmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

murmui

etimologie: