murgană f. vacă murgă: a înțărcat murgana PANN.

murgan, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~e / E: murg² + -an] (Reg) 1-4 smf, a (Bovină) cu părul murg² (1, 3) Si: murgoci² (1-4). 5 (Îe) A înțărcat ~a A dispărut posibilitatea unor avantaje nemeritate Si: a înțărcat bălaia, a înțărcat murghița (13), a înțărcat murguța (13). 6 sf Pește nedefinit mai îndeaproape Si: murgoci², murgoi.

MURGAN, -Ă, murgani, -e, adj. (Rar) Murg². Buhai murgani jertfeau pe-a lui altare. MURNU, O. 33.

MURGAN, -Ă, murgani, -e, adj. (Rar) Murg. – Din murg² + suf. -an.

murgán, -ă s. (d. murg). Nume propriŭ p. boĭ și vacĭ: a înțărcat Murgana.

murgan adj. m., pl. murgani; f. sg. murgană, pl. murgane

murgan, murgană, murgani, murgane, s.m. f. (reg.) (animal) cu părul murg.

MURGANĂ s.f. (Regional) Fluier mare și gros pe care îl fac copiii din coajă de salcie. V. f i ș t i g o a i e. (Șinca Veche-Făgăraș). VICIU, GL. – Accentul necunoscut. – Pl.: ? – Etimologia necunoscută.

MURGAN, -Ă adj., subst. (Regional) 1. Adj. (Despre animale) Cu părul murg² (1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Buhai murgani jerfeau pe-a lui altare. MURNU, O. 33, cf. H V 16. 2. S.m. și f. Animal (mai ales bovină) cu părul murg² (1). Cf. JIPESCU, O. 49, ȘĂINEANU, U., H VII 209, com. MARIAN, CHEST. V/76. ◊ E x p r. A înțărcat murgana = a înțărcat bălaia, v. b ă l a i. Cf. ROMÂNUL GLUMEȚ, 46, ZANNE, P. IX, 666. 3. S. f. Numele unui pește nedefinit mai de aproape. Cf. m u r g o c i², m u r g o i. Com. din SĂLIȘTE-SIBIU. – Pl.: murgani, -e. – Murg² + suf. -an.