2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

MURARE, murări, s. f. Acțiunea de a (se) mura și rezultatul ei. – V. mura.

MURARE, murări, s. f. Acțiunea de a (se) mura și rezultatul ei. – V. mura.

morar1 sm [At: (a. 1702) ȘTEFANELLI, D. C. 21 /V: (îrg) mur~ / Pl: ~i / E: moară + -ar, sau ml molarius] 1 Proprietar sau conducător al unei mori (1) Si: măcinar (1). 2 Muncitor într-o moară (1) Si: măcinar (2). 3 (Pop; îe) Crapă ~ul de sete Se zice despre cei care nu știu să se folosească de ceea ce au cu prisosință. 4 (Pop) Piuar. 5 Muncitor într-o moară (45). 6 Gândac cu aripile brune sau negre, lucitoare, care trăiește prin mori (1) / Si: gândac de făină (Tenebrio molitor). 7 (Pop; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 8 (Pop; art.) Melodie după care se dansează morarul (7). 9 (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

murar2 [At: DR XI, 65 / Pl: (1) ~i, (2) / E: mur2 + -ar] 1 sm (Trs) Mur2 (2) (Rubus). 2 sn Loc unde cresc multe mure1 (2).

murar1 sn [At: BARIȚIU, P. A. I, 499 / Pl: ~i / E: mur1 + -ar] (Îvr; îs) ~ liber Francmason.

murare sf [At: POLIZU / Pl: ~rări / E: mura] 1 Punere în saramură sau într-o soluție de oțet a legumelor sau rar, a fructelor, în scopul fermentării, acririi și conservării acestora Si: murat1 (1). 2 Conservare a peștelui și a cărnii prin punerea acestora într-o soluție de apă cu sare Si: murat1 (2). 3 Însilozare a plantelor furajere.

MURARE s. f. Acțiunea de a mura.

Ortografice DOOM

murare s. f., g.-d. art. murării; pl. murări

!murare s. f., g.-d. art. murării; pl. murări

murar s. m., pl. murari

murare s. f., g.-d. art. murării; pl. murări

Sinonime

MURAR s. v. mur.

MURARE s. 1. saramurare. (~ gogonelelor.) 2. acrire. (~ verzei.)

murar s.m. (bot.; reg.) v. Mur1. Mur-negru (v. mur1) (Rubus caesius și Rubus plicatus).

murare s.f. (culin.) 1 murat1, saramurare. Pentru murarea castraveților nu trebuie folosită prea multă sare. 2 acrire, înăcrire, murat1. După murare, varza se poate mânca și ca salată.

murar s. v. MUR.

MURARE s. 1. saramurare. (~ gogonelelor.) 2. acrire. (~ verzei.)

Tezaur

MURAR1 s. m. (Învechit, rar; în sintagma) Murar liber = francmason. Aproape doi ani cît a stat în Germania și puțin în Viena, s-a făcut și membru întru o lojă de murari liberi. BARIȚIU, P. A. I, 499. – Pl.: murari. – Mur1 + suf. -ar, după germ. [Frei]maurer.

MURAR2 s. m., s. n. (Prin sudul Transilv.) S. m. Mur2 (2) (Rubus). Cf. GREGORIAN, CL. 60, A III 5. 2. S. n. Loc unde cresc (multe) mure1 (I 2). Cf. DR. XI, 65, 72, A II 6, III 8. – Pl.: (1) murari, (2) murare. – Mur2 + suf. -ar.

MURAR3 s. m. v. morar1.

MURARE s. f. Acțiunea de a (se) m u r a. 1. Cf. m u r a (1). Cf. POLIZU , PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF, ALEXI, W. 2. Cf. m u r a (2). Păstrarea peștelui. . . , murarea se face în salamură. PAMFILE, I. C. 73. 3. Cf. m u r a (3). Prin . . . murarea nutrețurilor, unitățile socialiste din agricultură și gospodăriile țărănești pot să-și asigure pentru hrana animalelor în tot timpul iernii un nutreț foarte valoros. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 771, cf. DER. – V. mura.

Intrare: murar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murar
  • murarul
  • muraru‑
plural
  • murari
  • murarii
genitiv-dativ singular
  • murar
  • murarului
plural
  • murari
  • murarilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: murare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murare
  • murarea
plural
  • murări
  • murările
genitiv-dativ singular
  • murări
  • murării
plural
  • murări
  • murărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

murare, murărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi mura DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.