murare sf [At: POLIZU / Pl: ~rări / E: mura] 1 Punere în saramură sau într-o soluție de oțet a legumelor sau rar, a fructelor, în scopul fermentării, acririi și conservării acestora Si: murat¹ (1). 2 Conservare a peștelui și a cărnii prin punerea acestora într-o soluție de apă cu sare Si: murat¹ (2). 3 Însilozare a plantelor furajere.

MURARE s. f. Acțiunea de a mura.

murare s. f., g.-d. art. murării; pl. murări

!murare s. f., g.-d. art. murării; pl. murări

murare s. f., g.-d. art. murării; pl. murări

MURARE s. 1. saramurare. (~ gogonelelor.) 2. acrire. (~ verzei.)

MURARE s. 1. saramurare. (~ gogonelelor.) 2. acrire. (~ verzei.)

MURARE s. f. Acțiunea de a (se) m u r a. 1. Cf. m u r a (1). Cf. POLIZU , PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF, ALEXI, W. 2. Cf. m u r a (2). Păstrarea peștelui. . . , murarea se face în salamură. PAMFILE, I. C. 73. 3. Cf. m u r a (3). Prin . . . murarea nutrețurilor, unitățile socialiste din agricultură și gospodăriile țărănești pot să-și asigure pentru hrana animalelor în tot timpul iernii un nutreț foarte valoros. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 771, cf. DER. – V. mura.