15 definiții pentru mumbașir bumbașir

MUMBAȘÍR, mumbașiri, s. m. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujbaș însărcinat cu încasări și cu execuții fiscale. [Var.: bumbașír s. m.] – Din tc. mübașir.

MUMBAȘÍR, mumbașiri, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujbaș însărcinat cu încasări și cu execuții fiscale. [Var.: bumbașír s. m.] – Din tc. mübașir.

MUMBAȘÍR, mumbașiri, s. m. (Învechit) Slujbaș, însărcinat cu încasări și execuții fiscale. Hătmănia avea un stog de slujitori și mumbașiri cu care se slujea la împliniri de bani și execuțiuni. FILIMON, C. 233. Peste o lună de zile să trimete mumbașirul după rămășițuri, care împlinesc tot acei bani ce au dat lăcuitorii odată. GOLESCU, Î. 87. – Variantă: bumbașír (ODOBESCU, S. III 28) s. m.

mumbașír (înv.) s. m., pl. mumbașíri

mumbașír s. m., pl. mumbașíri

mumbașír (mumbașíri), s. m. – Agent de poliție, comisar. – Var. bumbașir. Tc. (arab.) mübașir (Șeineanu, III, 85). Sec. XVIII, înv.

mumbașir m. V. bumbașir: slujitori și mumbașiri cu cari hătmania se slujia la împliniri de bani și execuțiuni FIL.

mumbașír și bumbașír m. (turc. [d. ar.] mübașyr, ușier, agent, delegat; ngr. bumbasiri, sîrb. mŭbašir și bumbašir). Vechĭ. Agent polițienesc p. a incasa baniĭ și a face să se execute pedeapsa (armășel, ceauș). – La Cant. mĭubașir. V. cĭocoĭ, taxidar.

bumbașír sm vz mumbașir

BUMBAȘÍR s. m. v. mumbașir.

BUMBAȘÍR s. m. v. mumbașir.

BUMBAȘÍR s. m. v. mumbașir.

BUMBAȘÍR s. m. v. mumbașir.

bumbașir m. odinioară, aprod sau agent polițienesc pentru împliniri de bani și execuțiuni: am poruncă să-ți puiu bumbașir FIL. [Formă paralelă cu mumbașir = turc. MUBAŠYR, ușier, sergent].

Intrare: mumbașir
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mumbașir
  • mumbașirul
  • mumbașiru‑
plural
  • mumbașiri
  • mumbașirii
genitiv-dativ singular
  • mumbașir
  • mumbașirului
plural
  • mumbașiri
  • mumbașirilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bumbașir
  • bumbașirul
  • bumbașiru‑
plural
  • bumbașiri
  • bumbașirii
genitiv-dativ singular
  • bumbașir
  • bumbașirului
plural
  • bumbașiri
  • bumbașirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)