22 de definiții pentru murseca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MURSECA, mursec, vb. I. Tranz. 1. (Pop.) A mușca rupând, sfâșiind. 2. (Reg.) A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei ființe (vii); a învineți. ♦ Fig. A bate pe cineva. [Var.: mursica vb.I] – Lat. morsicare.

MURSECA, mursec, vb. I. Tranz. 1. (Pop.) A mușca rupând, sfâșiind. 2. (Reg.) A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei ființe (vii); a învineți. ♦ Fig. A bate pe cineva. [Var.: mursica vb.I] – Lat. morsicare.

murseca [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 116/7 / V: (reg) mor~, morsica, morsoca, morțoca, ~risica, ~sica, ~suca, (cscj) morsoci / Pzi: mursec / E: ml morsicare] 1 vt (Pop) A mușca rupând, sfâșiind. 2 vt (Rar; d. oameni) A mânca lacom. 3 vt (Reg; d. câini și pisici) A apuca cu gura fără să muște. 4 vrr (Reg; d. câini și pisici) A se mușca în joacă. 5 vr (Pex; reg; d. oameni) A se lua la trântă în joacă. 6 vt (Reg; d. oamenii fără dinți) A molfăi (1). 7 vt A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei ființe vii, prin mușcături repetate. 8 vt A învineți. 9 vt Amasa1. 10 vt A fricționa. 11 vt (D. aluat) A frământa. 12 vt (D. caș) A jintui. 13 vt (Cu subiectul „friguri”) A scutura. 14 vt (Reg) A ghionti. 15 vt (Reg) A bate. 16 vt A obosi. 17 vt A sâcâi.

MURSECA, mursec, vb. I. Tranz. 1. (Popular) A mușca, a rupe cu dinții, a sfîșia, [Pogoanele] erau subt puterea lui Ghiță Lungu, care sta asupra lor ca ursul cînd mursecă juninca. SADOVEANU, M. C. 154. Într-o zi un cîine turbat s-a năpustit în curtea popii, mursecînd pe Joian, un taur frumos. SANDU-ALDEA, U. P. 26. 2. Fig. A bate; a chelfăni. (Atestat în forma mursica) Cu baba și cu fata, de! merge să le mursici mai zdravăn; dar cu Țîca nu prea. CARAGIALE, M. 32. – Variantă: mursica vb. I.

A MURSECA mursec tranz. pop. 1) A rupe în bucăți cu dinții; a sfârteca; a sfâșia. 2) A mânca cu lăcomie, înghițind pe nemestecate; a devora; a înfuleca. 3) A bate crunt; a snopi în bătaie. /<lat. morsicare

mursecà v. a mușca, vorbind de fiare sălbatice: cine e mursecat de șarpe, se păzește și de șopârlă PANN. [Lat. MORSICARE].

MURSICA vb. I v. murseca.

múrsec, a v. tr. (lat. mórsico, -áre, mușc de maĭ multe orĭ, d. mordére, morsum, a mușca; it. morsicare, morsecchiare, a mușca puțin, ușor. V. mordace, mușc). Vest. Mușc pe icĭ pe colo, vorbind de lupĭ și alte feare cînd apucă vre-o vită și o scapă. – În est mórsoc: a morsocat pămîntu în gură (Neam. Rom. 1915, 47, 3). Fig. A necăji, a tot izbi pe cineva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

murseca (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. mursec, 2 sg. murseci, 3 mursecă; conj. prez. 1 sg. să mursec, 3 să mursece

murseca (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 mursecă

murseca vb., ind. prez. 3 sg. și pl. murse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MURSECA vb. v. atinge, bate, clefăi, învineți, lovi, molfăi, plescăi, sfârteca, sfâșia.

murseca vb. v. ATINGE. BATE. CLEFĂI. ÎNVINEȚI. LOVI. MOLFĂI. PLESCĂI. SFÎRTECA. SFÎȘIA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

murseca (mursec, mursecat), vb. – A mușca (se zice numai despre animale). Mr. mursicare. Lat. morsicāre, din morsum (Pușcariu 1135; Candrea-Dens., 1179; Tiktin), cf. it. morsicare, sp. amusgar, gal. amosgar.Der. mursecătură, s. f. (mușcătură); mîrsecăciune, s. f. (înv., stimul, tentație), pe care Tiktin încerca s-o explice prin sl.

Intrare: murseca
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • murseca
  • mursecare
  • mursecat
  • mursecatu‑
  • mursecând
  • mursecându‑
singular plural
  • mursecă
  • mursecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mursec
(să)
  • mursec
  • mursecam
  • mursecai
  • mursecasem
a II-a (tu)
  • murseci
(să)
  • murseci
  • mursecai
  • mursecași
  • mursecaseși
a III-a (el, ea)
  • mursecă
(să)
  • mursece
  • murseca
  • mursecă
  • mursecase
plural I (noi)
  • mursecăm
(să)
  • mursecăm
  • mursecam
  • mursecarăm
  • mursecaserăm
  • mursecasem
a II-a (voi)
  • mursecați
(să)
  • mursecați
  • mursecați
  • mursecarăți
  • mursecaserăți
  • mursecaseți
a III-a (ei, ele)
  • mursecă
(să)
  • mursece
  • mursecau
  • murseca
  • mursecaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mursica
  • mursicare
  • mursicat
  • mursicatu‑
  • mursicând
  • mursicându‑
singular plural
  • mursică
  • mursicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mursic
(să)
  • mursic
  • mursicam
  • mursicai
  • mursicasem
a II-a (tu)
  • mursici
(să)
  • mursici
  • mursicai
  • mursicași
  • mursicaseși
a III-a (el, ea)
  • mursică
(să)
  • mursice
  • mursica
  • mursică
  • mursicase
plural I (noi)
  • mursicăm
(să)
  • mursicăm
  • mursicam
  • mursicarăm
  • mursicaserăm
  • mursicasem
a II-a (voi)
  • mursicați
(să)
  • mursicați
  • mursicați
  • mursicarăți
  • mursicaserăți
  • mursicaseți
a III-a (ei, ele)
  • mursică
(să)
  • mursice
  • mursicau
  • mursica
  • mursicaseră
mursuca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
murisica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mulseca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
morțoca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
morsoci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
morsica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
morseca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

murseca, mursecverb

  • 1. popular A mușca rupând, sfâșiind. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Pogoanele] erau subt puterea lui Ghiță Lungu, care sta asupra lor ca ursul cînd mursecă juninca. SADOVEANU, M. C. 154. DLRLC
    • format_quote Într-o zi un cîine turbat s-a năpustit în curtea popii, mursecînd pe Joian, un taur frumos. SANDU-ALDEA, U. P. 26. DLRLC
  • 2. regional A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei ființe (vii). DEX '09 DEX '98
    sinonime: învineți
    • 2.1. figurat A bate pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cu baba și cu fata, de! merge să le mursici mai zdravăn; dar cu Țîca nu prea. CARAGIALE, M. 32. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.