mulă¹ sf [At: LM / V: molă / Pl: ~le / E: cf mul¹] (Reg) 1 Catâr, fără deosebire de sex. 2 Epitet pentru un cal urât, mare și greoi. 3 Epitet pentru un om lipsit de energie, moale, prost, nepriceput. 4 Om tăcut, morocănos.

MULĂ s.f. (Franțuzism) Tipar, formă (în croitorie). [< fr. moule].

MULĂ s. f. mulaj; (p. ext.) tipar, formă (în croitorie). (< fr. moule)

molă² sf vz mulă¹

mula¹ [At: NEGULICI / Pzi: ~lez / E: fr mouler] 1 vt (C. i. materiale, obiecte) A executa prin turnare într-un tipar sau într-o matriță. 2 vt (Fig) A da forma dorită Si: a fasona, a modela. 3 vt (Pex) A transforma. 4 vt (C. i. o parte a corpului sau corpul omenesc) A scoate în relief Si: a contura, a reliefa. 5 vr (D. obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp conturându-i formele.

MULA, mulez, vb. I. 1. Tranz. A da formă unui obiect prin presare în tipare sau în matrițe a materialului plastic. (Fig.) Arătînd spre cicatrice: de ce nu încerci o grefă? Treci într-o zi pe la Juvara, el cu plastica lui te mulează din nou. C. PETRESCU, Î. II 241. 2. Refl. (Despre îmbrăcăminte) A se lipi și a scoate în relief formele corpului.

MULA vb. I. tr. A fasona un material plastic prin presare în forme sau în matrițe. 2. refl. (Despre o haină etc.) A se lipi de corp; a lua perfect forma corpului. [< fr. mouler].

MULA vb. I. tr. 1. a da formă unui material plastic prin presare în tipare sau în matrițe. ◊ (fig.) a modela, a fasona. 2. a scoate în relief, a contura corpul omenesc sau o parte a lui. II. refl. (despre haine etc.) a lua perfect forma corpului. (< fr. mouler)

A SE MULA se ~ează intranz. (mai ales despre haine) A se lipi de corp, luând perfect forma lui. /<fr. mouler

A MULA ~ez tranz. 1) (materiale plastice) A fasona prin presare în forme sau în matrițe. 2) (tiparul unui obiect) A scoate folosind un material plastic. 3) A scoate în relief; a contura. 4) fig. A face să capete forma dorită; a fasona; a modela. /<fr. mouler

mulă s. f., pl. mule

mula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mulez, 3 mulează; conj. prez. 1 sg. să mulez, 3 să muleze

mula (a ~) vb., ind. prez. 3 mulează

mula vb., ind. prez. 1 sg. mulez, 3 sg. și pl. mulează

MULĂ s. v. catârcă.

mulă¹ s.f. (rar) 1 v. Mul². Mulaj. 2 (în croitorie) v. Formă. Patron¹. Tipar.

mulă² s.f. (zool. ; reg.) v. Catârcă.

mulă s. v. CATÎRCĂ.

MULA vb. v. contura.

mul¹ s.m. (zool.; latin.; înv.) v. Bardou. Catâr (Equus mullus).

mula vb. I. tr. I 1 (tehn.; compl. indică obiecte, materiale etc.) a croi², a fasona, a forma, a modela, <înv. și pop.> a tipări, <înv.> a tiposi. A mulat piesa prin deformare plastică. 2 (constr. cu un pron. pers. în dat.; compl. indică corpul uman sau părți ale lui) a accentua, a arăta, a contura, a evidenția, a marca, a reliefa, a sublinia. Taiorul îi mulează talia fină. II fig. (compl. indică personalitatea, caracterul, poziția socială a cuiva) a crea, a forma, <fig.> a fasona, a modela, <fig.; fam.> a croi², a lucra. Printr-o educație severă a reușit să-i muleze o personalitate puternică.

MULA vb. a contura, a evidenția, a reliefa. (Rochia îi ~ corpul.)

mulă, mule, s.f. (reg.) 1. catâr. 2. cal urât, greoi. 3. om lipsit de energie, bleg, prost.

MULĂ² s. f. v. mul⁴.

MULĂ¹ s. f. (Regional) 1. Catîr (fără deosebire de sex). Cf. LM, L. COSTIN, GR. BĂN. 142, ALR I 1 132, A II 1, 12, LEXIC REG. 24, 71, MAT. DIALECT, I, 182. ◊ Iapă de mulă = catîrcă. A I 35. 2. Epitet pentru un cal urît, mare și greoi. Cf. DR. V, 212, ALR I 1 132/94, 571, A I 31. 3. Epitet pentru un om lipsit de energie, moale, bleg, prost, nepriceput. Cf. L. COSTIN, GR. BĂN. 142, COMAN, GL. Ce mulă mai ești. CV 1950, nr. 4, 41, cf. nr. 3, 36. Mare mulă ești, măi băiete. MAT. DIALECT, I, 182, cf. GLOSAR REG. ♦ (Regional) Om tăcut, morocănos (Checea-Jimbolia). ALR I 1 573/40. – Pl.: muie. - Și: mólă s. f. ALEXI, W. – Cf. m u l¹.

MOLĂ² s. f. v. mulă¹.

MULA² s. f. v. mola².

MULA¹ vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică materiale, obiecte) A executa prin turnare într-un tipar sau într-o matriță. Cf. NEGULICI, COSTINESCU. Pot fi mulate următoarele materiale diferite prin natura stării lor plastice. . .: fierul, cuprul, aluminiul, . . . masele plastice naturale sau sintetice etc. LTR² XI 314. ♦ F i g. A da formă dorită, a modela, a fasona; p. e x t. a transforma. Arătînd spre cicatrice: – De ce nu încerci o grefă ?. . . Treci într-o zi pe la Juvara, el cu plastica lui te mulează din nou. C. PETRESCU, Î. II, 241. Posibilitatea extraordinară a regizorului de a mula actorul. SAHIA, U.R.S.S. 146. 2. (Complementul indică o parte a corpului sau corpul omenesc) A scoate în relief; a reliefa, a contura. Pantalonii strimți îi mulează îndrăzneț trupul. CAZiMiR, GR. 31. Era o fată înaltă, cu mijlocul extraordinar de subțire, mulat în paltonul de postav cafeniu. C. PETRESCU, O. P. II, 97. ♦ R e f l. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp (conturîndu-i formele), a lua forma corpului. Cf. DL. – Prez. ind.: mulez. – Din fr. mouler.