2 intrări

27 de definiții

din care

Explicative DEX

MULĂ, mule, s. f. (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, formă [Var.: mul subst.] – Din fr. moule.

MULĂ, mule, s. f. (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, formă [Var.: mul subst.] – Din fr. moule.

mu1 sf [At: LM / V: mo / Pl: ~le / E: cf mul1] (Reg) 1 Catâr, fără deosebire de sex. 2 Epitet pentru un cal urât, mare și greoi. 3 Epitet pentru un om lipsit de energie, moale, prost, nepriceput. 4 Om tăcut, morocănos.

MU s.f. (Franțuzism) Tipar, formă (în croitorie). [< fr. moule].

MU s. f. mulaj; (p. ext.) tipar, formă (în croitorie). (< fr. moule)

MUL3 subst. v. mulă.

MUL3 subst. v. mulă.

MULA1, mulez, vb. I. Tranz. 1. A da formă unui obiect, prin presarea materialului plastic în tipare sau în matrițe. ♦ Fig. A da forma dorită, a modela, a fasona; a transforma. 2. A scoate în relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc. ♦ Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp (scoțându-i în evidență formele). – Din fr. mouler.

MULA1, mulez, vb. I. Tranz. 1. A da formă unui obiect, prin presarea materialului plastic în tipare sau în matrițe. ♦ Fig. A da forma dorită, a modela, a fasona; a transforma. 2. A scoate în relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc. ♦ Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp (scoțându-i în evidență formele). – Din fr. mouler.

mo2 sf vz mulă1

mula1 [At: NEGULICI / Pzi: ~lez / E: fr mouler] 1 vt (C. i. materiale, obiecte) A executa prin turnare într-un tipar sau într-o matriță. 2 vt (Fig) A da forma dorită Si: a fasona, a modela. 3 vt (Pex) A transforma. 4 vt (C. i. o parte a corpului sau corpul omenesc) A scoate în relief Si: a contura, a reliefa. 5 vr (D. obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp conturându-i formele.

MULA, mulez, vb. I. 1. Tranz. A da formă unui obiect prin presare în tipare sau în matrițe a materialului plastic. (Fig.) Arătînd spre cicatrice: de ce nu încerci o grefă? Treci într-o zi pe la Juvara, el cu plastica lui te mulează din nou. C. PETRESCU, Î. II 241. 2. Refl. (Despre îmbrăcăminte) A se lipi și a scoate în relief formele corpului.

MULA vb. I. tr. A fasona un material plastic prin presare în forme sau în matrițe. 2. refl. (Despre o haină etc.) A se lipi de corp; a lua perfect forma corpului. [< fr. mouler].

MULA vb. I. tr. 1. a da formă unui material plastic prin presare în tipare sau în matrițe. ◊ (fig.) a modela, a fasona. 2. a scoate în relief, a contura corpul omenesc sau o parte a lui. II. refl. (despre haine etc.) a lua perfect forma corpului. (< fr. mouler)

A SE MULA se ~ea intranz. (mai ales despre haine) A se lipi de corp, luând perfect forma lui. /<fr. mouler

A MULA ~ez tranz. 1) (materiale plastice) A fasona prin presare în forme sau în matrițe. 2) (tiparul unui obiect) A scoate folosind un material plastic. 3) A scoate în relief; a contura. 4) fig. A face să capete forma dorită; a fasona; a modela. /<fr. mouler

Ortografice DOOM

mu s. f., pl. mule

mula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mulez, 3 mulea; conj. prez. 1 sg. să mulez, 3 să muleze

mula (a ~) vb., ind. prez. 3 mulea

mula vb., ind. prez. 1 sg. mulez, 3 sg. și pl. mulea

Sinonime

MU s. v. catârcă.

mu s. v. CATÎRCĂ.

MULA vb. v. contura.

MULA vb. a contura, a evidenția, a reliefa. (Rochia îi ~ corpul.)

Regionalisme / arhaisme

mulă, mule, s.f. (reg.) 1. catâr. 2. cal urât, greoi. 3. om lipsit de energie, bleg, prost.

Tezaur

MU2 s. f. v. mul4.

MU1 s. f. (Regional) 1. Catîr (fără deosebire de sex). Cf. LM, L. COSTIN, GR. BĂN. 142, ALR I 1 132, A II 1, 12, LEXIC REG. 24, 71, MAT. DIALECT, I, 182. ◊ Iapă de mulă = catîrcă. A I 35. 2. Epitet pentru un cal urît, mare și greoi. Cf. DR. V, 212, ALR I 1 132/94, 571, A I 31. 3. Epitet pentru un om lipsit de energie, moale, bleg, prost, nepriceput. Cf. L. COSTIN, GR. BĂN. 142, COMAN, GL. Ce mulă mai ești. CV 1950, nr. 4, 41, cf. nr. 3, 36. Mare mulă ești, măi băiete. MAT. DIALECT, I, 182, cf. GLOSAR REG. ♦ (Regional) Om tăcut, morocănos (Checea-Jimbolia). ALR I 1 573/40. – Pl.: muie. - Și: mólă s. f. ALEXI, W. – Cf. m u l1.

MO2 s. f. v. mulă1.

MULA2 s. f. v. mola2.

MULA1 vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică materiale, obiecte) A executa prin turnare într-un tipar sau într-o matriță. Cf. NEGULICI, COSTINESCU. Pot fi mulate următoarele materiale diferite prin natura stării lor plastice. . .: fierul, cuprul, aluminiul, . . . masele plastice naturale sau sintetice etc. LTR2 XI 314. ♦ F i g. A da formă dorită, a modela, a fasona; p. e x t. a transforma. Arătînd spre cicatrice:De ce nu încerci o grefă ?. . . Treci într-o zi pe la Juvara, el cu plastica lui te mulează din nou. C. PETRESCU, Î. II, 241. Posibilitatea extraordinară a regizorului de a mula actorul. SAHIA, U.R.S.S. 146. 2. (Complementul indică o parte a corpului sau corpul omenesc) A scoate în relief; a reliefa, a contura. Pantalonii strimți îi mulează îndrăzneț trupul. CAZiMiR, GR. 31. Era o fată înaltă, cu mijlocul extraordinar de subțire, mulat în paltonul de postav cafeniu. C. PETRESCU, O. P. II, 97. ♦ R e f l. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp (conturîndu-i formele), a lua forma corpului. Cf. DL. – Prez. ind.: mulez. – Din fr. mouler.

Intrare: mulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mu
  • mula
plural
  • mule
  • mulele
genitiv-dativ singular
  • mule
  • mulei
plural
  • mule
  • mulelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mul
  • mulul
  • mulu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mul
  • mulului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mula
  • mulare
  • mulat
  • mulatu‑
  • mulând
  • mulându‑
singular plural
  • mulea
  • mulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mulez
(să)
  • mulez
  • mulam
  • mulai
  • mulasem
a II-a (tu)
  • mulezi
(să)
  • mulezi
  • mulai
  • mulași
  • mulaseși
a III-a (el, ea)
  • mulea
(să)
  • muleze
  • mula
  • mulă
  • mulase
plural I (noi)
  • mulăm
(să)
  • mulăm
  • mulam
  • mularăm
  • mulaserăm
  • mulasem
a II-a (voi)
  • mulați
(să)
  • mulați
  • mulați
  • mularăți
  • mulaserăți
  • mulaseți
a III-a (ei, ele)
  • mulea
(să)
  • muleze
  • mulau
  • mula
  • mulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mu, mulesubstantiv feminin

etimologie:

mula, mulezverb

  • 1. A da formă unui obiect, prin presarea materialului plastic în tipare sau în matrițe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote figurat Arătînd spre cicatrice: de ce nu încerci o grefă?... Treci într-o zi pe la Juvara, el cu plastica lui te mulează din nou. C. PETRESCU, Î. II 241. DLRLC
  • 2. A scoate în relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 2.1. reflexiv (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp (scoțându-i în evidență formele). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.