opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÚLĂ, mule, s. f. (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, formă [Var.: mul subst.] – Din fr. moule.

MÚLĂ, mule, s. f. (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, formă [Var.: mul subst.] – Din fr. moule.

mulă2 sf vz mul4

mulă1 sf [At: LM / V: molă / Pl: ~le / E: cf mul1] (Reg) 1 Catâr, fără deosebire de sex. 2 Epitet pentru un cal urât, mare și greoi. 3 Epitet pentru un om lipsit de energie, moale, prost, nepriceput. 4 Om tăcut, morocănos.

MÚLĂ s.f. (Franțuzism) Tipar, formă (în croitorie). [< fr. moule].

MÚLĂ s. f. mulaj; (p. ext.) tipar, formă (în croitorie). (< fr. moule)

MUL3 subst. v. mulă.

MULÁ1, mulez, vb. I. Tranz. 1. A da formă unui obiect, prin presarea materialului plastic în tipare sau în matrițe. ♦ Fig. A da forma dorită, a modela, a fasona; a transforma. 2. A scoate în relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc. ♦ Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp (scoțându-i în evidență formele). – Din fr. mouler.

MULÁ1, mulez, vb. I. Tranz. 1. A da formă unui obiect, prin presarea materialului plastic în tipare sau în matrițe. ♦ Fig. A da forma dorită, a modela, a fasona; a transforma. 2. A scoate în relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc. ♦ Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp (scoțându-i în evidență formele). – Din fr. mouler.

mul3 sns [At: MOLDOVAN, Ț. N. 328 / E: ger Mull] (Rar) Muselină.

mul4 s [At: NEGULICI / V: mulă sf / Pl: nct / E: fr moule] (Rar) 1 Mulaj (1). 2 (Pex) Tipar, formă.

mula1 [At: NEGULICI / Pzi: ~lez / E: fr mouler] 1 vt (C. i. materiale, obiecte) A executa prin turnare într-un tipar sau într-o matriță. 2 vt (Fig) A da forma dorită Si: a fasona, a modela. 3 vt (Pex) A transforma. 4 vt (C. i. o parte a corpului sau corpul omenesc) A scoate în relief Si: a contura, a reliefa. 5 vr (D. obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp conturându-i formele.

MULÁ, mulez, vb. I. 1. Tranz. A da formă unui obiect prin presare în tipare sau în matrițe a materialului plastic. (Fig.) Arătînd spre cicatrice: de ce nu încerci o grefă? Treci într-o zi pe la Juvara, el cu plastica lui te mulează din nou. C. PETRESCU, î. II 241. 2. Refl. (Despre îmbrăcăminte) A se lipi și a scoate în relief formele corpului.

MULÁ vb. I. tr. A fasona un material plastic prin presare în forme sau în matrițe. 2. refl. (Despre o haină etc.) A se lipi de corp; a lua perfect forma corpului. [< fr. mouler].

MULÁ vb. I. tr. 1. a da formă unui material plastic prin presare în tipare sau în matrițe. ◊ (fig.) a modela, a fasona. 2. a scoate în relief, a contura corpul omenesc sau o parte a lui. II. refl. (despre haine etc.) a lua perfect forma corpului. (< fr. mouler)

A SE MULÁ se ~eáză intranz. (mai ales despre haine) A se lipi de corp, luând perfect forma lui. /<fr. mouler

A MULÁ ~éz tranz. 1) (materiale plastice) A fasona prin presare în forme sau în matrițe. 2) (tiparul unui obiect) A scoate folosind un material plastic. 3) A scoate în relief; a contura. 4) fig. A face să capete forma dorită; a fasona; a modela. /<fr. mouler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

múlă s. f., pl. múle

mulá (a ~) vb., ind. prez. 3 muleáză

mulá vb., ind. prez. 1 sg. muléz, 3 sg. și pl. muleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÚLĂ s. v. catârcă.

mulă s. v. CATÎRCĂ.

arată toate definițiile

Intrare: mulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulă
  • mula
plural
  • mule
  • mulele
genitiv-dativ singular
  • mule
  • mulei
plural
  • mule
  • mulelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mul
  • mulul
  • mulu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • mul
  • mulului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: mula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mula
  • mulare
  • mulat
  • mulatu‑
  • mulând
  • mulându‑
 singular plural
  • mulează
  • mulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mulez
 (să)
  • mulez
  • mulam
  • mulai
  • mulasem
a II-a (tu)
  • mulezi
 (să)
  • mulezi
  • mulai
  • mulași
  • mulaseși
a III-a (el, ea)
  • mulează
 (să)
  • muleze
  • mula
  • mulă
  • mulase
plural I (noi)
  • mulăm
 (să)
  • mulăm
  • mulam
  • mularăm
  • mulaserăm
  • mulasem
a II-a (voi)
  • mulați
 (să)
  • mulați
  • mulați
  • mularăți
  • mulaserăți
  • mulaseți
a III-a (ei, ele)
  • mulează
 (să)
  • muleze
  • mulau
  • mulară
  • mulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mulă mul

etimologie:

mula

  • 1. A da formă unui obiect, prin presarea materialului plastic în tipare sau în matrițe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Arătînd spre cicatrice: de ce nu încerci o grefă?... Treci într-o zi pe la Juvara, el cu plastica lui te mulează din nou. C. PETRESCU, î. II 241.
      surse: DLRLC
  • 2. A scoate în relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: contura evidenția reliefa
    • 2.1. reflexiv (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp (scoțându-i în evidență formele).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: