opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mujdea sf [At: (a. 1715) ap. TDRG / Pl: ~de / E: tc müjde] (Tcî) Veste.

MUJDEA, mujdele, s. f. (Turcism învechit) Veste, știre. Ei bine, Neagule... ce mujdele îmi aduci despre bietul coconu Dinu? FILIMON, C. 351.

MUJDEA, mujdele, s. f. (Turcism înv.) Veste, știre. – Tc. müjde.

MUJDEA s. f. (Mold., ȚR) Veste, știre. A: Într-această zi au venit an capigi-baș de la împăratul cu-mujdea la veziriul cum că s-au născut împăratului un cocon. IM 1754, 143v; cf. IM 1754, 144r. B: Au venit la veziriul un alt agă cu mujdea că s-au mai născut împăratului un cocon. IM 1730, 204r; cf. IM 1730, 203r. Etimologie: tc. müjde.

mujdea f. Mold. (mai ales la pl.) noutăți, știri (obișnuit bune, plăcute): ce mujdelemi aduci? Fil. [Turc. MUZDÉ].

mujdeá f., pl. ele (turc. [d. pers.] müjde, veste bună; ngr. muzdés). Vechĭ. Azĭ fam. Veste nostimă orĭ stranie. V. muștea, zvon, pilulă.

mojgi v vz mujdi

mujdi vt [At: ALRM SN I, h 157/2 / Pzi: ~desc / E: cf mujdei] (Reg) A strivi strugurii.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUJDEA s. v. știre, veste.

mujdea s. v. ȘTIRE. VESTE.

MUJDI vb. v. musti, mustui.

mujdi vb. v. MUSTI. MUSTUI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mujdea (mujdele), s. f. – 1. Recompensă de 50 de lei de aur, care se plătea în mod tradițional celui care aduce la Curtea din București vestea că Dunărea a înghețaț; obicei suprimat de Grigore Ghica, în 1827. – 2. Veste bună. Tc. (per.) müzde (Șeineanu, III, 84; Lokotsch 1527). Înv.

Intrare: mujdea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mujdea
  • mujdeaua
plural
  • mujdele
  • mujdelele
genitiv-dativ singular
  • mujdele
  • mujdelei
plural
  • mujdele
  • mujdelelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mujdi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mujdi
  • mujdire
  • mujdit
  • mujditu‑
  • mujdind
  • mujdindu‑
 singular plural
  • mujdește
  • mujdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mujdesc
 (să)
  • mujdesc
  • mujdeam
  • mujdii
  • mujdisem
a II-a (tu)
  • mujdești
 (să)
  • mujdești
  • mujdeai
  • mujdiși
  • mujdiseși
a III-a (el, ea)
  • mujdește
 (să)
  • mujdească
  • mujdea
  • mujdi
  • mujdise
plural I (noi)
  • mujdim
 (să)
  • mujdim
  • mujdeam
  • mujdirăm
  • mujdiserăm
  • mujdisem
a II-a (voi)
  • mujdiți
 (să)
  • mujdiți
  • mujdeați
  • mujdirăți
  • mujdiserăți
  • mujdiseți
a III-a (ei, ele)
  • mujdesc
 (să)
  • mujdească
  • mujdeau
  • mujdiră
  • mujdiseră
mojgi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mujdea, mujdelesubstantiv feminin

  • 1. turcism (învechit) Veste, știre. DLRLC
    sinonime: veste știre
    • format_quote Ei bine, Neagule... ce mujdele îmi aduci despre bietul coconu Dinu? FILIMON, C. 351. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.