MUJDEA s. f. (Mold., ȚR) Veste, știre. A: Într-această zi au venit an capigi-baș de la împăratul cu-mujdea la veziriul cum că s-au născut împăratului un cocon. IM 1754, 143^v; cf. IM 1754, 144^r. B: Au venit la veziriul un alt agă cu mujdea că s-au mai născut împăratului un cocon. IM 1730, 204^r; cf. IM 1730, 203^r. Etimologie: tc. müjde.