MUJDEA s. f. (Turcism învechit) Veste, știre. Au venit un arap . . . cu mujdea cum că s-au mai născut împăratului un cucon (a. 1715). ap. TDRG. Paharnicul Condili. . . viind cu mujdea pentru domnii noi (a. 1786). IORGA, S. D. VI, 191. Menzilu cu vestea, adică cu mujdeaua. GORJAN, H. II, 154/25. Viu să îți aduc o mujdea prea de bucurie. id ib. 213/16. Se vede că nu sînt bune mujdelele din această ștafetă. FILIMON, O. I, 289, cf. ZEITSCHIRIFT, XVIII, 110. – Pl.: mujdele. – Din tc. müjde „veste bună”.