2 intrări

23 de definiții

din care

Explicative DEX

MUIERESC, -EASCĂ, muierești, adj. (Înv. și pop.) De muiere1, femeiesc; caracteristic unei femei. – Muiere1 + suf. -esc.

MUIERESC, -EASCĂ, muierești, adj. (Înv. și pop.) De muiere1, femeiesc; caracteristic unei femei. – Muiere1 + suf. -esc.

muieresc, ~ească a [At: COD. VOR. 152/7 / Pl: ~ești / E: muiere1 + -esc] (Îvp; șdp) 1 Care aparține muierii1 (1) Si: feminin (1). 2 Referitor la muiere1 (1) Si: feminin (2). 3 Specific muierii1 (1) Si: feminin (3). 4 De muiere1 (1) Si: muieratic, (îrg) muieros (1). 5 (Îs) Parte ~ească Sex femeiesc.

MUIERESC, -EASCĂ, muierești, adj. (Popular, peiorativ) 1. De muiere, femeiesc. Era greu, dar mințile muierești storc din piatră zăr. SLAVICI, la TDRG. Gîndit-ai dară, iubite, c-o nălucă muierească Ar putea glasul mărirei în pieptu-mi să-l năbușească? HASDEU, R. V. 158. 2. Ca de femeie, caracteristic unei femei. Să cer un așa deznodămînt, fiindcă sînt atît de mișel și decăzut, că nu pot să mai opun piept bărbătesc unei patimi muierești! GALACTION, O. I 187.

MUIERESC, -EASCĂ, muierești, adj. (Pop.) De muiere1, femeiesc; caracteristic unei femei. – Din muiere1 + suf. -esc.

MUIERESC ~ească (~ești) pop. peior. Care este caracteristic pentru miuere; femeiesc. /muiere + suf. ~esc

muieresc a. relativ la muiere.

muĭerésc, -eáscă adj. Iron. Femeĭesc, de muĭere.

MUIERI, muieresc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre bărbați; depr.) A avea însușiri sau a adopta atitudini de femeie. – Din muiere1.

MUIERI, muieresc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre bărbați; depr.) A avea însușiri sau a adopta atitudini de femeie. – Din muiere1.

muieri vr [At: GANE, N. I, 187 / Pzi: ~resc / E: muiere1] (Reg; dep; d. bărbați) 1-2 (A căpăta însușiri sau) a adopta atitudini caracteristice femeilor.

MUIERI, muieresc, vb. IV. Refl. (Popular) A se moleși. N-am lăsat satul și tîrgul ca să venim în codru să ne muierim. GANE, la TDRG. Frunzuliță măr sucit, Băieții s-au muierit Și fetele s-au vorbit Să lase părul pe frunte, La băieți să nu se uite. ȘEZ. XII 81.

MUIERI, muieresc vb. IV. Refl. (Pop.) A se moleși. – Din muiere1.

A SE MUIERI mă ~esc intranz. pop. depr. (despre bărbați) A căpăta însușiri de muiere; a se comporta ca o muiere. /Din muiere

Ortografice DOOM

muieresc (înv., pop.) adj. m., f. muierească; pl. m. și f. muierești

muieresc (înv., pop.) adj. m., f. muierească; pl. m. și f. muierești

muieresc adj. m., f. muierească; pl. m. și f. muierești

muieri (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă muieresc, 3 sg. se muierește, imperf. 1 sg. mă muieream; conj. prez. 1 sg. să mă muieresc, 3 să se muierească; imper. 2 sg. afirm. muierește-te; ger. muierindu-mă

!muieri (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se muierește, imperf. 3 sg. se muierea; conj. prez. 3 să se muierească

muieri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muieresc, imperf. 3 sg. muierea; conj. prez. 3 sg. și pl. muierească

Jargon

muiereasca, joc* popular românesc din jud. Sălaj. Face parte din ceremonialul nupțial și este jucat de socăcițe (femeile care pregătesc mâncărurile și servesc la masă). Are ritm binar* sincopat*: 1/4 1/8 1/4 1/8 1/4; se execută pe loc cu pași săriți. Elementul principal îl constituie numeroasele strigături* (cu caracter erotic sau satiric) legate de eveniment.

Sinonime

MUIERESC adj. v. femeiesc, feminin.

muieresc adj. v. FEMEIESC. FEMININ.

Tezaur

MUIERESC, -EASCĂ adj. (învechit și popular ; în limba literară depreciativ) Care aparține muierii1 (1), al muierii1, de muiere1, specific muieriiM ca o muiere1; femeiesc. Cf. COD. VOR. 152/7, CORESI, EV. 546. Nice bărbatul haine muierești să nu îmbrace (a. 1685). GCR I, 276/37, cf. ANON. CAR. Vicleșugul muieresc nu are asemănare cu nimic în lume. GORJAN, H. I, 11/15. Afurisite să fie aste patimi muierești. PANN, E. II, 45/1. Gîndit-ai dară, iubite, c-o nălucă muiereascâ Ar putea glasul mărirei în pieptu-mi sâ-l năbușească ? HASDEU, R. V. 158. Era greu, dar mințile muierești storc din piatră zăr. SLAVICI, ap. TDRG. I-au plăcut mai mult lucrurile muierești; spălatul, pologul, căratul. REBREANU, I. 47. Nu pot să mai opun piept bărbătesc unei patimi muierești ! GALACTION, O. 187. Era ras proaspăt, îmbrăcat ca în haine de duminică și mirosea a săpun muieresc. T. POPOVICI, SE. 150. țarțamuri muierești. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, cf. ALR II/I MN 112, 2831. ◊ Parte muierească = categoria femeilor, sexul femeiesc. Aruncară-se în partea muierească. CORESI, l. 223/7. Adunîndu-să sara tineri, parte bărbătească și muierească (cca 1750). GCR II, 51/37. Iubind. . . partea muierească (sfîrșitul sec. XVIII). LET. III, 235/3. Va fi moarte între partea muierească. CALENDARIU (1814), 75/5. Această neînțeleaptă păreare. . . în partea cea muierească e foarte de stricăciune și de pagubă. ȚICHINDEAL, F. 122/15. (Regional) Cămașă muierească = ie. ALR II 3 295/102. – Pl.: muierești.Muiere1 + suf. -esc.

MUIERI vb. IV. R e f l. (Regional; depreciativ; despre bărbați) A căpăta însușiri sau a adopta atitudini caracteristice femeilor. N-am lăsat doar satul și tîrgul ca să venim în codru să ne muierim. GANE, N. I, 187. Frunzuliță măr sucit, Băieții s-au muierit Și fetele s-au vorbit Să lase părul pe frunte, La băieți să nu se uite. ȘEZ. XII, 81. – Prez. ind.: muieresc. – V. muiere1.

Intrare: muieresc
muieresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muieresc
  • muierescul
  • muierescu‑
  • muierească
  • muiereasca
plural
  • muierești
  • muiereștii
  • muierești
  • muiereștile
genitiv-dativ singular
  • muieresc
  • muierescului
  • muierești
  • muiereștii
plural
  • muierești
  • muiereștilor
  • muierești
  • muiereștilor
vocativ singular
plural
Intrare: muieri
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muieri
  • muierire
  • muierit
  • muieritu‑
  • muierind
  • muierindu‑
singular plural
  • muierește
  • muieriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • muieresc
(să)
  • muieresc
  • muieream
  • muierii
  • muierisem
a II-a (tu)
  • muierești
(să)
  • muierești
  • muiereai
  • muieriși
  • muieriseși
a III-a (el, ea)
  • muierește
(să)
  • muierească
  • muierea
  • muieri
  • muierise
plural I (noi)
  • muierim
(să)
  • muierim
  • muieream
  • muierirăm
  • muieriserăm
  • muierisem
a II-a (voi)
  • muieriți
(să)
  • muieriți
  • muiereați
  • muierirăți
  • muieriserăți
  • muieriseți
a III-a (ei, ele)
  • muieresc
(să)
  • muierească
  • muiereau
  • muieri
  • muieriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muieresc, muiereascăadjectiv

  • 1. învechit popular De muiere; caracteristic unei femei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era greu, dar mințile muierești storc din piatră zăr. SLAVICI, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Gîndit-ai dară, iubite, c-o nălucă muierească Ar putea glasul mărirei în pieptu-mi să-l năbușească? HASDEU, R. V. 158. DLRLC
    • format_quote Să cer un așa deznodămînt, fiindcă sînt atît de mișel și decăzut, că nu pot să mai opun piept bărbătesc unei patimi muierești! GALACTION, O. I 187. DLRLC
etimologie:
  • Muiere + -esc. DEX '09 DEX '98

muieri, muierescverb

  • 1. regional depreciativ (Despre bărbați) A avea însușiri sau a adopta atitudini de femeie. DEX '09 DEX '98
  • 2. popular A se moleși. DLRLC
    sinonime: moleși
    • format_quote N-am lăsat satul și tîrgul ca să venim în codru să ne muierim. GANE, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Frunzuliță măr sucit, Băieții s-au muierit Și fetele s-au vorbit Să lase părul pe frunte, La băieți să nu se uite. ȘEZ. XII 81. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „muieresc

Visit YouGlish.com