2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUIERÉSC, -EÁSCĂ, muierești, adj. (Înv. și pop.) De muiere1, femeiesc; caracteristic unei femei. – Muiere1 + suf. -esc.

MUIERÉSC, -EÁSCĂ, muierești, adj. (Înv. și pop.) De muiere1, femeiesc; caracteristic unei femei. – Muiere1 + suf. -esc.

muieresc, ~ească a [At: COD. VOR. 152/7 / Pl: ~ești / E: muiere1 + -esc] (Îvp; șdp) 1 Care aparține muierii1 (1) Si: feminin (1). 2 Referitor la muiere1 (1) Si: feminin (2). 3 Specific muierii1 (1) Si: feminin (3). 4 De muiere1 (1) Si: muieratic, (îrg) muieros (1). 5 (Îs) Parte ~ească Sex femeiesc.

MUIERÉSC, -EÁSCĂ, muierești, adj. (Popular, peiorativ) 1. De muiere, femeiesc. Era greu, dar mințile muierești storc din piatră zăr. SLAVICI, la TDRG. Gîndit-ai dară, iubite, c-o nălucă muierească Ar putea glasul mărirei în pieptu-mi să-l năbușească? HASDEU, R. V. 158. 2. Ca de femeie, caracteristic unei femei. Să cer un așa deznodămînt, fiindcă sînt atît de mișel și decăzut, că nu pot să mai opun piept bărbătesc unei patimi muierești! GALACTION, O. I 187.

MUIERÉSC, -EÁSCĂ, muierești, adj. (Pop.) De muiere1, femeiesc; caracteristic unei femei. – Din muiere1 + suf. -esc.

MUIERÉSC ~eáscă (~éști) pop. peior. Care este caracteristic pentru miuere; femeiesc. /muiere + suf. ~esc

muĭerésc, -eáscă adj. Iron. Femeĭesc, de muĭere.

MUIERÍ, muieresc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre bărbați; depr.) A avea însușiri sau a adopta atitudini de femeie. – Din muiere1.

MUIERÍ, muieresc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre bărbați; depr.) A avea însușiri sau a adopta atitudini de femeie. – Din muiere1.

muieri vr [At: GANE, N. I, 187 / Pzi: ~resc / E: muiere1] (Reg; dep; d. bărbați) 1-2 (A căpăta însușiri sau) a adopta atitudini caracteristice femeilor.

MUIERÍ, muieresc, vb. IV. Refl. (Popular) A se moleși. N-am lăsat satul și tîrgul ca să venim în codru să ne muierim. GANE, la TDRG. Frunzuliță măr sucit, Băieții s-au muierit Și fetele s-au vorbit Să lase părul pe frunte, La băieți să nu se uite. ȘEZ. XII 81.

MUIERÍ, muieresc vb. IV. Refl. (Pop.) A se moleși. – Din muiere1.

A SE MUIERÍ mă ~ésc intranz. pop. depr. (despre bărbați) A căpăta însușiri de muiere; a se comporta ca o muiere. /Din muiere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

muierésc (înv., pop.) adj. m., f. muiereáscă; pl. m. și f. muieréști

muierésc adj. m., f. muiereáscă; pl. m. și f. muieréști

!muierí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se muieréște, imperf. 3 sg. se muiereá; conj. prez. 3 să se muiereáscă

muierí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muierésc, imperf. 3 sg. muiereá; conj. prez. 3 sg. și pl. muiereáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUIERÉSC adj. v. femeiesc, feminin.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

muiereasca, joc* popular românesc din jud. Sălaj. Face parte din ceremonialul nupțial și este jucat de socăcițe (femeile care pregătesc mâncărurile și servesc la masă). Are ritm binar* sincopat*: 1/4 1/8 1/4 1/8 1/4; se execută pe loc cu pași săriți. Elementul principal îl constituie numeroasele strigături* (cu caracter erotic sau satiric) legate de eveniment.

Intrare: muieresc
muieresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muieresc
  • muierescul
  • muierescu‑
  • muierească
  • muiereasca
plural
  • muierești
  • muiereștii
  • muierești
  • muiereștile
genitiv-dativ singular
  • muieresc
  • muierescului
  • muierești
  • muiereștii
plural
  • muierești
  • muiereștilor
  • muierești
  • muiereștilor
vocativ singular
plural
Intrare: muieri
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muieri
  • muierire
  • muierit
  • muieritu‑
  • muierind
  • muierindu‑
singular plural
  • muierește
  • muieriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • muieresc
(să)
  • muieresc
  • muieream
  • muierii
  • muierisem
a II-a (tu)
  • muierești
(să)
  • muierești
  • muiereai
  • muieriși
  • muieriseși
a III-a (el, ea)
  • muierește
(să)
  • muierească
  • muierea
  • muieri
  • muierise
plural I (noi)
  • muierim
(să)
  • muierim
  • muieream
  • muierirăm
  • muieriserăm
  • muierisem
a II-a (voi)
  • muieriți
(să)
  • muieriți
  • muiereați
  • muierirăți
  • muieriserăți
  • muieriseți
a III-a (ei, ele)
  • muieresc
(să)
  • muierească
  • muiereau
  • muieri
  • muieriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muieresc

  • 1. învechit popular De muiere; caracteristic unei femei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: femeiesc feminin attach_file 3 exemple
    exemple
    • Era greu, dar mințile muierești storc din piatră zăr. SLAVICI, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Gîndit-ai dară, iubite, c-o nălucă muierească Ar putea glasul mărirei în pieptu-mi să-l năbușească? HASDEU, R. V. 158.
      surse: DLRLC
    • Să cer un așa deznodămînt, fiindcă sînt atît de mișel și decăzut, că nu pot să mai opun piept bărbătesc unei patimi muierești! GALACTION, O. I 187.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Muiere + sufix -esc.
    surse: DEX '09 DEX '98

muieri

  • 1. regional depreciativ (Despre bărbați) A avea însușiri sau a adopta atitudini de femeie.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. popular A se moleși.
    surse: DLRLC sinonime: moleși attach_file 2 exemple
    exemple
    • N-am lăsat satul și tîrgul ca să venim în codru să ne muierim. GANE, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Frunzuliță măr sucit, Băieții s-au muierit Și fetele s-au vorbit Să lase părul pe frunte, La băieți să nu se uite. ȘEZ. XII 81.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98