21 de definiții pentru feminin

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FEMINÍN, – Ă, feminini, -e, adj. De femeie (1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. ◊ Gen feminin (și substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele cu forma atribuită numelor de ființe de sex femeiesc. – Din fr. féminin, lat. femininus.

feminin, ~ă [At: MACEDONSKI, O.I, 107 / V: ~men~ / Pl: ~i, ~e / E: fr féminin, lat femininus] 1 a Care aparține femeilor (7) Si: femeiesc (1), (pop) muieresc. 2 a Referitor la femei (7) Si: femeiesc (2), (pop) muieresc. 3 a Specific femeilor (7) Si: femeiesc (3), (pop) muieresc. 4 sn, a (Gen gramatical) care cuprinde numele cu forma atribuită numelor de ființe de sex femeiesc. 5 a (D. părți de vorbire) Cu formă specifică numelor ce denumesc ființe de sex femeiesc. 6 a (D. rime) Care rimează pe penultima silabă neaccentuată.

FEMINÍN, -Ă, feminini, -e, adj. De femeie (1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. ♦ (Despre genul unor părți de vorbire) Care are forma atribuită în gramatică numelor care denumesc ființe de sex femeiesc. – Din fr. féminin, lat. femininus.

FEMINÍN, -Ă, feminini, -e, adj. De femeie, care aparține unei femei sau specific ei, privitor la o femeie, ca de femeie; femeiesc. Veșmînt feminin. Zîmbet feminin. ◊ (Adverbial, rar) Apleacă feminin Grumazul său de fildeș pe toga sa de in. MACEDONSKI, O. I 107. ♦ (Despre genul unor părți de vorbire) Care are forma atribuită în gramatică numelor care denumesc ființe de sex femeiesc. Sînt de genul feminin numele ființelor de sex femeiesc și numele lucrurilor care, prin tradiție și prin analogie cu acestea, sînt considerate tot ca feminine. L. ROM. 1953, nr. 2, 28.

FEMINÍN, -Ă adj. De femeie, propriu femeii, femeiesc. ♦ (Despre părți de vorbire) Cu formă specifică numelor care denumesc ființe de sex femeiesc. ♦ (Despre rime) Care rimează pe penultima silabă neaccentuată. [< lat. femininus, cf. fr. féminin].

FEMINÍN, -Ă adj. 1. propriu femeii, femeiesc. ♦ gen ~ (și s. n.) = gen gramatical care cuprinde ființe sau lucruri de sex femeiesc. 2. (despre rime) care rimează pe penultima silabă accentuată. (< fr. féminin, lat. femininus)

FEMINÍN ~ă ( ~i, ~e) 1) Care aparține femeilor; propriu femeilor; femeiesc. 2) gram. Care are formă de gen specifică pentru numele ființelor de sex femeiesc. /<fr. féminin, lat. femininus

feminin a. 1. femeiesc; 2. Gram. de genul feminin.

feminín, -ă adj. (lat. femininus, d. fémina, femeĭe). De femeĭe, femeĭesc. Gram. De genu femeĭesc: cuvînt feminin. S. n., pl. e. Genu feminin. – Și femenin (ca sp. femenino). V. masculin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+feminin2 s. n., (forme) pl. feminine

feminin1 adj. m., pl. feminini; f. femini, pl. feminine; abr. F, f., fem.

feminin adj. m., pl. feminini; f. feminină, pl. feminine

feminín adj. m., pl. feminíni; f. sg. feminínă, pl. feminíne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FEMINÍN adj. femeiesc, (înv. și pop.) muieresc, (înv. și reg.) muieros, (reg.) muieratic. (Un veșmânt ~.)

FEMININ adj. femeiesc, (înv. și pop.) muieresc, (înv. și reg.) muieros, (reg.) muieratic. (Un veșmînt ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FEMINÍN, -Ă adj. (< fr. femininus, cf. fr. féminin): în sintagma gen feminin (v.).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DAS EWIG-WEIBLICHE (germ.) eternul feminin – Goethe, „Faust”, II, act. 5: „Das Ewig-Weibliche zieht uns hinan” („Etern-feminin ne-nalță-n tării”). Feminitatea văzută în esența ei tulburătoare și în veșnicia ei.

Das Ewig-Weibliche (germ. „Eternul feminin”) – cuvinte cu care Goethe încheie partea a doua din Faust, spunînd că acest etern feminin „ne-nalță în tării” (zieht uns hinan). Evident, e un omagiu adus femeii (indirect iubirii), rezumat numai în două versuri scurte, pe care le rostește în final „Chorus mysticus”. În accepțiunea cea mai simplă și mai curentă, eternul feminin reprezintă femeia care, sub diverse nume: Venus, Psyché, Elena, Isolda, Julieta, Margareta etc., perpetuează de-a lungul secolelor principiul frumuseții, al dragostei. E o idee pe care o regăsim și la Eminescu (de pildă în Venere și Madonă). Vorbind de poeziile lui, putem da și un exemplu pentru expresia la care ne referim. Figurile de femei care apar în versurile lui Eminescu n-au în general nume. Dar prin felul cum sînt zugrăvite, putem spune că ele reprezintă eternul feminin. LIT.

Intrare: feminin
feminin adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feminin
  • femininul
  • femininu‑
  • femini
  • feminina
plural
  • feminini
  • femininii
  • feminine
  • femininele
genitiv-dativ singular
  • feminin
  • femininului
  • feminine
  • femininei
plural
  • feminini
  • femininilor
  • feminine
  • femininelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

feminin, feminiadjectiv

  • 1. De femeie, care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Veșmânt feminin. Zâmbet feminin. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial rar Apleacă feminin Grumazul său de fildeș pe toga sa de in. MACEDONSKI, O. I 107. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat neutru Gen feminin = gen gramatical care cuprinde numele cu forma atribuită numelor de ființe de sex femeiesc. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Sînt de genul feminin numele ființelor de sex femeiesc și numele lucrurilor care, prin tradiție și prin analogie cu acestea, sînt considerate tot ca feminine. L. ROM. 1953, nr. 2, 28. DLRLC
    • 1.2. (Despre rime) Care rimează pe penultima silabă neaccentuată. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.