18 definiții pentru muieratic muieratec


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUIERÁTIC, -Ă, muieratici, -ce, adj. (Fam.) 1. Afemeiat. 2. Muieresc, femeiesc. [Var.: muierátec, -ă adj.] – Muiere1 + suf. -atic.

muieratic, ~ă a [At: CREANGĂ, P. 232 / Pl: ~ici, ~ice / E: muiere1 + -atic] 1 a (Reg) Muieresc (4). 2 av (Reg) Muierește. 3-4 av, a (Reg; pex; dep) (Într-un mod) lipsit de vigoare. 5 a (Fam; d. bărbați) Afemeiat.

MUIERÁTIC, -Ă, muieratici, -ce, adj. 1. Afemeiat. 2. Muieresc, femeiesc. [Var.: muierátec, -ă adj.] – Muiere1 + suf. -atic.

MUIERÁTIC, -Ă, muieratici, -e, adj. 1. Afemeiat. Bătrîn chefliu, cartofor și muieratic. C. PETRESCU, Î. II 122. 2. Muieresc, femeiesc. O pasere măiastră se vede bătînd la fereastră și zicînd cu glas muieratic: mîncați, beți și vă veseliți, dar de fata împăratului Roș nici nu gîndiți. CREANGĂ, P. 232. ◊ (Depreciativ) Privește-ți-i, acei tineri, cu zîmbiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace. EMINESCU, N. 113. ♦ (Neobișnuit) Care are înfățișare de femeie. Unul din acei palicari muieratici, purtînd fustanelă fîlfîindă și strînsă la mijloc. ODOBESCU, S. I 132. – Variantă: muierátec, -ă (CONTEMPORANUL, VIII 196) adj.

MUIERÁTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care curtează femeile; care umblă după orice femeie; afemeiat. /muiere + suf. ~atic

muieratic a. 1. de femeie: glas muieratic; 2. fig. efemeiat: om muieratic.

muĭerátic, -ă adj. (d. muĭere). Femeĭatic, afemeĭat, prea doritor de femeĭ.

MUIERÁTEC, -Ă adj. v. muieratic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

muierátic (fam.) adj. m., pl. muierátici; f. muierátică, pl. muierátice

muierátic adj. m., pl. muierátici; f. sg. muierátică, pl. muierátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUIERÁTIC adj. v. femeiesc, feminin.

MUIERÁTIC adj., s. v. afemeiat.

Intrare: muieratic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muieratic
  • muieraticul
  • muieraticu‑
  • muieratică
  • muieratica
plural
  • muieratici
  • muieraticii
  • muieratice
  • muieraticele
genitiv-dativ singular
  • muieratic
  • muieraticului
  • muieratice
  • muieraticei
plural
  • muieratici
  • muieraticilor
  • muieratice
  • muieraticelor
vocativ singular
  • muieraticule
  • muieratică
  • muieratico
plural
  • muieraticilor
  • muieraticelor
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muieratec
  • muieratecul
  • muieratecu‑
  • muieratecă
  • muierateca
plural
  • muierateci
  • muieratecii
  • muieratece
  • muieratecele
genitiv-dativ singular
  • muieratec
  • muieratecului
  • muieratece
  • muieratecei
plural
  • muierateci
  • muieratecilor
  • muieratece
  • muieratecelor
vocativ singular
  • muieratecule
  • muieratecă
  • muierateco
plural
  • muieratecilor
  • muieratecelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muieratic muieratec familiar

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Bătrîn chefliu, cartofor și muieratic. C. PETRESCU, Î. II 122.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • O pasere măiastră se vede bătînd la fereastră și zicînd cu glas muieratic: mîncați, beți și vă veseliți, dar de fata împăratului Roș nici nu gîndiți. CREANGĂ, P. 232.
      surse: DLRLC
    • depreciativ Privește-ți-i, acei tineri, cu zîmbiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace. EMINESCU, N. 113.
      surse: DLRLC
    • 2.1. neobișnuit Care are înfățișare de femeie.
      exemple
      • Unul din acei palicari muieratici, purtînd fustanelă fîlfîindă și strînsă la mijloc. ODOBESCU, S. I 132.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Muiere + sufix -atic.
    surse: DEX '09 DEX '98