2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUCEGĂÍT, -Ă, mucegăiți, -te, adj. Acoperit de mucegai; mucezit, muced. [Var.: mucigăít, -ă adj.] – V. mucegăi.

MUCEGĂÍT, -Ă, mucegăiți, -te, adj. Acoperit de mucegai; mucezit, muced. [Var.: mucigăít, -ă adj.] – V. mucegăi.

mucegăit, ~ă a [At: EMINESCU, N. 78 / V: (reg) ~ăiat, ~cig~, ~iet / Pl: ~iți, ~e / E: mucegăi] 1 Care este acoperit cu un strat de mucegai (1) (fiind degradat, stricat) Si: muced (1), mucezit2, (rar) mucegăios, (reg) mucegărit. 2 (Pex) Plin de igrasie. 3 (Fig) Învechit. 4 (Fig) Demodat.

MUCEGĂÍT, -Ă, mucegăiți, -te, adj. Acoperit sau pătruns de mucegai; muced. Podul bătrîn de lemn, acoperit cu șindrilă mucegăită. REBREANU, I. 9. Ajunse... la o fîntînă mucegăită și plină de nomol. ISPIRESCU, I. 359. Orașul vechi... cu streașinele mucegăite. EMINESCU, N. 78. – Variantă: mucigăít, -ă (COȘBUC, P. I 158, SLAVICI, N. II 315) adj.

MUCEGĂÍ, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi. [Var.: mucigăí vb. IV] – Din mucegai.

MUCEGĂÍ, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi. [Var.: mucigăí vb. IV] – Din mucegai.

MUCIGĂÍ vb. IV v. mucegăi.

MUCIGĂÍT, -Ă adj. v. mucegăit.

mucegăi vir [At: I. IONESCU, C. 137/1 / V: (reg) ~cig~, (cscj) ~ia, ~cigăia / Pzi: 3 ~ește / E: mucegai] 1-2 A se acoperi de mucegai (1) (degradându-se, stricându- se) Si: a (se) mucezi, (reg) a (se) mucuri1.

MUCEGĂÍ, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. lntranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi de mucegai, a mucezi.

A MUCEGĂÍ ~iésc intranz. A prinde mucegai; a se acoperi cu mucegai; a deveni muced; a mucezi. /Din mucegai

mucegăĭésc v. intr. (d. mucegaĭ). Mucezesc, prind mucegaĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mucegăí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. mucegăiéște, imperf. 3 sg. mucegăiá; conj. prez. 3 să mucegăiáscă

mucegăí vb., ind. prez. 3 sg. mucegăiéște, 3 pl. mucegăiésc, imperf. 3 sg. mucegăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mucegăiáscă

mucegăi (ind. prez. 3 sg. mucegăiește, conj. mucegăiască)

mucegăesc, -găiască 3 conj., -găiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUCEGĂÍT adj. v. igrasios, umed.

MUCEGĂÍT adj. muced, mucezit, (rar) mucegăios, (reg.) mucegărit, (Olt. și Munt.) sfoiegit. (Aliment ~.)

arată toate definițiile

Intrare: mucegăit
mucegăit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucegăit
  • mucegăitul
  • mucegăitu‑
  • mucegăi
  • mucegăita
plural
  • mucegăiți
  • mucegăiții
  • mucegăite
  • mucegăitele
genitiv-dativ singular
  • mucegăit
  • mucegăitului
  • mucegăite
  • mucegăitei
plural
  • mucegăiți
  • mucegăiților
  • mucegăite
  • mucegăitelor
vocativ singular
plural
mucigăit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucigăit
  • mucigăitul
  • mucigăitu‑
  • mucigăi
  • mucigăita
plural
  • mucigăiți
  • mucigăiții
  • mucigăite
  • mucigăitele
genitiv-dativ singular
  • mucigăit
  • mucigăitului
  • mucigăite
  • mucigăitei
plural
  • mucigăiți
  • mucigăiților
  • mucigăite
  • mucigăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: mucegăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mucegăi
  • mucegăire
  • mucegăit
  • mucegăitu‑
  • mucegăind
  • mucegăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mucegăiește
(să)
  • mucegăiască
  • mucegăia
  • mucegăi
  • mucegăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mucegăiesc
(să)
  • mucegăiască
  • mucegăiau
  • mucegăi
  • mucegăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mucigăi
  • mucigăire
  • mucigăit
  • mucigăitu‑
  • mucigăind
  • mucigăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mucigăiește
(să)
  • mucigăiască
  • mucigăia
  • mucigăi
  • mucigăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mucigăiesc
(să)
  • mucigăiască
  • mucigăiau
  • mucigăi
  • mucigăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mucegăit mucigăit

  • 1. Acoperit de mucegai.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: muced mucezit (adj.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Podul bătrîn de lemn, acoperit cu șindrilă mucegăită. REBREANU, I. 9.
      surse: DLRLC
    • Ajunse... la o fîntînă mucegăită și plină de nomol. ISPIRESCU, I. 359.
      surse: DLRLC
    • Orașul vechi... cu streașinele mucegăite. EMINESCU, N. 78.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi mucegăi
    surse: DEX '98 DEX '09

mucegăi mucigăi

etimologie:

  • mucegai
    surse: DEX '98 DEX '09