3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUȘINÁ, pers. 3 múșină, vb. I. Tranz. și intranz. (Reg.; despre unele animale) A adulmeca, a mirosi; a căuta. – Et. nec.

MUȘINÁ, pers. 3 múșină, vb. I. Tranz. și intranz. (Reg.; despre unele animale) A adulmeca, a mirosi; a căuta. – Et. nec.

mușina [At: SLAVICI, N. I., 36 / V: (reg) ~șuna / Pzi: mușin, (reg) mușiu / E: ns cf mișuna] 1-2 vti (Reg; d. animale; pan d. oameni) A mirosi, a adulmeca Si: (reg) a mușini (1). 3-4 vti (Reg; d. animale; pan d. oameni) A căuta. 5 vi (Ban) A mocoși. 5 vi (Reg) A pierde vremea. 7 (Reg) A umbla pe drumuri în zadar.

MUȘINÁ, múșin, vb. I. Tranz. (Regional, despre animale) A adulmeca, a mirosi. Cînele începu să mușine mălaiul. SLAVICI, N. I 36.

mușină sf [At: PSALT. 221 / Pl: ~ni și (îrg) ~ne / E: cf pn muszyna] (Ent) 1 (Înv) Țânțar (Culex). 2 (Înv) Muscă (1) înțepătoare Si: mușiniță (4), mușiță (2). 3-4 (Îrg) Mușiță (2, 8-9). 5 Molie (1). 6 (Reg) Viermănar (Sarcophaga carnaris).

MUȘINĂ s. f. (Mold.) 1. Țînțar. Vor cădea-n timpuri goale și mîncate de mușini, de păsări, de gadini spurcate. DOSOFTEI, PS. Era locul plin de viespi și tăuni și țînțari și mușine. DOSOFTEI, VS. 2. Grămăjoară de ouă depuse de unele muște. Ca la Endor pologi să dzacă, Muștile mușini într-înșii să facă. DOSOFTEI, PS. Etimologie: cf. pol. muszyna.

múșină f., pl. e și ĭ (rudă cu mușiță). Vechĭ. Țînțar saŭ un fel de țînțar. Mușiță (oŭă de muscă).

múșiță f., pl. e (vsl. sîrb. bg. mušica, dim. d. muha, muscă). Vechĭ. Țînțar. Azĭ. Col. Oŭă de muscă depuse pe carne. Carnea a făcut mușiță, și-aŭ depus muștele oŭăle pe ĭa. – Și mușină, pl. ĭ și e (Dos.).

mușluĭésc v. intr. și tr. (var. din moșmonesc, moșcodesc. Cp. și cu molfăĭesc și ung. pesletni, a hoĭnări). Nord. Miros, adulmec, scotocesc, cotelesc, scromolesc umblînd după mîncare (ca porcu și cînele). – În Tel. bușluĭesc, (rev. I. Crg. 5, 220), în Meh. mufluĭesc, în Pt. mușuluĭesc, în Trans. amușuluĭesc (Sov. 236). Și mujluĭesc și (vest) múșin, a -á. V. mișun 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mușiná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 múșină

mușiná vb., ind. prez. 3 sg. mușínă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUȘINÁ vb. v. adulmeca, migăli, mirosi, mocăi, mocoși, moșmondi, moșmoni, ticăi.

mușina vb. v. ADULMECA. MIGĂLI. MIROSI. MOCĂI. MOCOȘI. MOȘMONDI. MOȘMONI. TICĂI.

MÚȘINĂ s. v. molie, țânțar.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mușínă, mușíni, s.f. (reg.) 1. țânțar; muscă. 2. mușiță. 3. molie. 4. viermănar.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MUȘINA, vb. „a adulmeca”. 1. Mușină Ignat, mold. (Sd V 224); Mușina f., mold. (Sur XVIII). 2. Cu grafia s pt. ș, în doc. lat.-ung.: Musinea, C. (Met 303).

Intrare: Mușina
Mușina nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mușina
Intrare: mușina
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mușina
  • mușinare
  • mușinat
  • mușinatu‑
  • mușinând
  • mușinându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mușină
(să)
  • mușine
  • mușina
  • mușină
  • mușinase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mușină
(să)
  • mușine
  • mușinau
  • mușina
  • mușinaseră
Intrare: mușină
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muși
  • mușina
plural
  • mușini
  • mușinile
genitiv-dativ singular
  • mușini
  • mușinii
plural
  • mușini
  • mușinilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mușina

etimologie: