mrahniță sf vz mraniță

mraneță sf vz mraniță

mraniță sf [At: ARHIVA, XXIII, 190/V: (reg) bra~, ~ahn~, ~neță / Pl: (rar) ~țe / E: cf slv смрадьнъ] 1 Îngrășământ agricol natural, obținut din gunoi de grajd descompus sau din descompunerea altor materiale organice, în special frunze Si: (reg) mrănițău. 2 (Mol) Loc îngrășat cu mraniță (1) Si: (reg) mrănițar. 3 (Mol) Pământ care s-a îngrășat în urma putrezirii gunoiului. 4 (Buc) Baligă mare și moale. 5 (Buc) Găinaț.

mrănița vt [At: TDRG / Pzi: ~țez / E: mraniță] (Rar) A îngrășa cu mraniță (1).

MRANIȚĂ s. f. Îngrășămînt natural, putrezit, provenit din bălegar de animale sau din diferite resturi vegetale. Un amestec de pămînt, mraniță, bălegar și îngrășăminte chimice, după nevoile plantelor ce se cultivă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2882.

MRANIȚĂ f. Îngrășământ agricol obținut din gunoi de grajd fermentat sau din descompunerea altor materii organice. /<sl. smradunica

mrániță f., pl. e (vsl. *mranica). Sud. Pămînt vegetal negru foarte bun p. agricultură.

mrănițéz v. tr. Ameliorez cu mraniță.

mraniță s. f., g.-d. art. mraniței

mraniță s. f., g.-d. art. mraniței

mraniță s. f., g.-d. art. mraniței

MRANIȚĂ s. (reg.) mrănițău. (Îngrașă pământul cu ~.)

MRANIȚĂ s. (reg.) mrănițău. (Îngrașă pămîntul cu ~.)

mraniță (-țe), s. f. – Băligar, pămînt îngrășat. Origine îndoielnică. Pare der. din sl. (bg.) chrana „aliment” cf. hrană și bg. hranen „îngrășat”. Der. dintr-un sl. *mranica (Scriban) nu este convingătoare. În Munt. – Der. mrănița, vb. (a îngrășa, a pune bălegar); mrănițos, adj. (îngrășat).