mrahniță sf vz mraniță

mraneță sf vz mraniță

mraniță sf [At: ARHIVA, XXIII, 190/V: (reg) bra~, ~ahn~, ~neță / Pl: (rar) ~țe / E: cf slv смрадьнъ] 1 Îngrășământ agricol natural, obținut din gunoi de grajd descompus sau din descompunerea altor materiale organice, în special frunze Si: (reg) mrănițău. 2 (Mol) Loc îngrășat cu mraniță (1) Si: (reg) mrănițar. 3 (Mol) Pământ care s-a îngrășat în urma putrezirii gunoiului. 4 (Buc) Baligă mare și moale. 5 (Buc) Găinaț.

mrănița vt [At: TDRG / Pzi: ~țez / E: mraniță] (Rar) A îngrășa cu mraniță (1).

MRANIȚĂ s. f. Îngrășămînt natural, putrezit, provenit din bălegar de animale sau din diferite resturi vegetale. Un amestec de pămînt, mraniță, bălegar și îngrășăminte chimice, după nevoile plantelor ce se cultivă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2882.

MRANIȚĂ f. Îngrășământ agricol obținut din gunoi de grajd fermentat sau din descompunerea altor materii organice. /<sl. smradunica

mrániță f., pl. e (vsl. *mranica). Sud. Pămînt vegetal negru foarte bun p. agricultură.

mrănițéz v. tr. Ameliorez cu mraniță.

mraniță s. f., g.-d. art. mraniței

mraniță s. f., g.-d. art. mraniței

mraniță s. f., g.-d. art. mraniței

mraniță (-țe), s. f. – Băligar, pămînt îngrășat. Origine îndoielnică. Pare der. din sl. (bg.) chrana „aliment” cf. hrană și bg. hranen „îngrășat”. Der. dintr-un sl. *mranica (Scriban) nu este convingătoare. În Munt. – Der. mrănița, vb. (a îngrășa, a pune bălegar); mrănițos, adj. (îngrășat).

MRANIȚĂ s. (reg.) mrănițău. (Îngrașă pământul cu ~.)

MRANIȚĂ s. (reg.) mrănițău. (Îngrașă pămîntul cu ~.)

MRANIȚĂ s. f. 1. Îngrășămînt agricol natural, obținut din gunoi de grajd descompus sau din descompunerea altor materiale organice, în special frunze; (regional) mrănițău. Cf. ARHIVA, XXIII, 190. Mraneța de oi și capre e foarte periculoasă plantelor delicate. ap. TDRG. O țelină mai domesnică. .. , cu mai multă mraniță, se numește tizlă. PAMFILE, A. R. 25. Această mraniță. . . de foi sau de orice plante în descompunere... este îngrășarea cea mai bună pentru plante delicate. id. ib. Răsadnița . . . cuprinde, de o lature, mraniță cernută în grosime de 25 centimet[ri]. COMȘA, N. Z. 22. Ghivecele nutritive sînt făcute dintr-un amestec de pămînt, mraniță, băligar și îngrășăminte chimice, după nevoile plantelor ce se cultivă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2 882, cf. LTR², DER, I. CR. V, 183, ALR I 949/592, 594, 610, 710. Pe straturile unde am împrăștiat mraniță, am scos cele mai mari conopide. Com. din PIATRA NEAMȚ. ♦ (Prin sudul Mold.) Loc îngrășat cu mraniță (1), (regional) m r ă n i ț a r; pămînt gras, în urma putrezirii gunoiului. Cf. CHEST. IV 120/626, ALR II/605. 2. (Prin Bucov.) Baligă mare și moale (ȘEZ. V, 107); găinaț (com. din ZAHAREȘTI-SUCEAVA). Și: (regional) mráneță, mráhniță (ȘEZ. V, 107, I. CR. V, 183), brániță (IORDAN, STIL. 52) s. f. – Din slav. *smradьnica. Cf. v. sl. смрадьнъ „rău mirositor”. – Prez. ind.: mrănițez. – V. mraniță.

MRĂNIȚA vb. I. T r a n z. (Rar) A îngrășa cu mraniță (1). Cf. TDRG. – Prez. ind.: mrănițez. – V. mraniță.