mraniță sf [At: ARHIVA, XXIII, 190/V: (reg) bra~, ~ahn~, ~neță / Pl: (rar) ~țe / E: cf slv смрадьнъ] 1 Îngrășământ agricol natural, obținut din gunoi de grajd descompus sau din descompunerea altor materiale organice, în special frunze Si: (reg) mrănițău. 2 (Mol) Loc îngrășat cu mraniță (1) Si: (reg) mrănițar. 3 (Mol) Pământ care s-a îngrășat în urma putrezirii gunoiului. 4 (Buc) Baligă mare și moale. 5 (Buc) Găinaț.