2 intrări
19 definiții

Explicative DEX

MOȚARE, moțări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) moța și rezultatul ei. – V. moța.

MOȚARE, moțări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) moța și rezultatul ei. – V. moța.

moțare sf [At: COSTINESCU / E: moța] Împodobire.

MOȚA, moțez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A(-și) aranja moțul1 (1); p. ext. a (se) găti, a (se) împodobi; a se împopoțona. – Din moț1.

moța [At: COSTINESCU / Pzi: ~țez / E: moț1] 1-2 vtr A(-și) aranja moțul1 (1). 3-4 vtr (Pex) A (se) împodobi. 5 vt (Rar) A țuguia buzele.

MOȚA, moțez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aranja moțul1 (1); p. ext. a (se) găti, a (se) împodobi; a se împopoțona. – Din moț1.

MOȚA, moțez, vb. I. 1. Refl. A se găti cu moț, cu zulufi. Te moțezi toată ziua și îți scoți zulufii din beretă. PAS, Z. I 184. 2. Tranz. (Rar, cu privire la buze) A țuguia. Ridică capul în sus cu mîndrie, moțează buzele. La TDRG.

A MOȚA ~ez tranz. 1) (părul) A aranja în formă de moț. 2) fig. fam. A găti excesiv și fără gust. /Din moț

Ortografice DOOM

moțare (rar) s. f., g.-d. art. moțării; pl. moțări

!moțare (rar) s. f., g.-d. art. moțării; pl. moțări

moțare s. f., g.-d. art. moțării

moța (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. moțez, 3 moțează; conj. prez. 1 sg. să moțez, 3 să moțeze

moța (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 moțează

moța vb., ind. prez. 1 sg. moțez, 3 sg. și pl. moțează

Enciclopedice

MOȚA 1. Ioan M. (1868-1940, n. sat Nojag, jud. Hunedoara), ziarist român. Preot-paroh în Orăștie (1899-1940). Întemeietor și director al gazetei populare „Libertatea” (1902-1915; 1919-1933), cu suplimentul ilustrat „Foaie interesantă”. A redactat „Calendarul național” (15 vol.). Aceste publicații au avut un rol însemnat în ridicarea culturală a țărănimii și în întărirea conștiinței naționale, fapt pentru care M. a fost condamnat la închisoare în mai multe rânduri de către autoritățile maghiare. S-a pronunțat pentru intrarea României în primul război mondial alături de Antanta și pentru unirea Transilvaniei și a Basarabiei cu țara mamă. Schițe, povestiri, versuri; traduceri. 2. Ion I.M. (1902-1937, n. Orăștie), avocat și om politic român. Fiul lui M. (1). Cumnat cu C.Z. Codreanu. Unul dintre fruntașii Mișcării legionare, M. a luat parte la înființarea Legiunii Arhanghelul Mihail (1927); comandant al organizației Buna Vestire. Vicepreședinte de la fondare (1937) al Partidului Totul pentru Țară. Voluntar în Războiul Civil din Spania (1936-1939) de partea forțelor naționaliste ale generalului Franco, a căzut în luptă, alături de Vasile Marin, în bătălia de la Majadahonda (ian. 1937). Decorat post-mortem cu Crucea de Război spaniolă (febr. 1937). În 1970, autoritățile spaniole au ridicat, la Majadahonda, un monument în memoria lui M. și Marin. Lucrări: „Liga Națiunilor”, „Cranii de lemn”.

Sinonime

MOȚA vb. v. aranja, dichisi, ferchezui, găti, împodobi, spilcui.

moța vb. I. tr., refl. (pop. și fam.; iron.; compl. sau sub. indică oameni) v. Aranja. Dichisi. Ferchezui. Găti. Împodobi,

moța vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPILCUI.

Tezaur

MOȚÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (s e) m o ț a (1) Cf. COSTINESCU. – V. moța.

MOȚA vb. I. 1. T r a n z. și r e f l. A(-și) aranja moțul1 (1); p. e x t. a (se) împodobi, a (se) găti. Cf. COSTINESCU. Te moțezi toată ziua și îți scoți zulufii din beretă. Pas, Z. I, 184. 2. T r a n z. (Rar; cu complementul „buzele”) A țuguia. Ridică capul în sus cu mîndrie, moțează buzele. ap. TDRG. – Prez. ind.: moțez. – V. moț1.

Intrare: moțare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moțare
  • moțarea
plural
  • moțări
  • moțările
genitiv-dativ singular
  • moțări
  • moțării
plural
  • moțări
  • moțărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: moța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moța
  • moțare
  • moțat
  • moțatu‑
  • moțând
  • moțându‑
singular plural
  • moțează
  • moțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moțez
(să)
  • moțez
  • moțam
  • moțai
  • moțasem
a II-a (tu)
  • moțezi
(să)
  • moțezi
  • moțai
  • moțași
  • moțaseși
a III-a (el, ea)
  • moțează
(să)
  • moțeze
  • moța
  • moță
  • moțase
plural I (noi)
  • moțăm
(să)
  • moțăm
  • moțam
  • moțarăm
  • moțaserăm
  • moțasem
a II-a (voi)
  • moțați
(să)
  • moțați
  • moțați
  • moțarăți
  • moțaserăți
  • moțaseți
a III-a (ei, ele)
  • moțează
(să)
  • moțeze
  • moțau
  • moțară
  • moțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moțare, moțărisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a (se) moța și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi moța DEX '98 DEX '09

moța, moțezverb

etimologie:
  • moț DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „motare” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3