MOȚA vb. I. 1. T r a n z. și r e f l. A(-și) aranja moțul¹ (1); p. e x t. a (se) împodobi, a (se) găti. Cf. COSTINESCU. Te moțezi toată ziua și îți scoți zulufii din beretă. Pas, Z. I, 184. 2. T r a n z. (Rar; cu complementul „buzele”) A țuguia. Ridică capul în sus cu mîndrie, moțează buzele. ap. TDRG. – Prez. ind.: moțez. – V. moț¹.