moscal sm vz muscal¹

moscăli v vz muscăli

muscal¹ sm [At: M. COSTIN, O. 256 / V: mos~, (îrg) ~an / Pl: ~i / E: pn moskal, ucr, rs москаль] 1 (Îvp) Locuitor din orașul Moscova sau din regiunea apropiată. 2 (Îvp; pgn) Rus. 3 (Îvp; lpl; pgn) Popor rus. 4 (Îe) De când ~ii cu coadă De demult. 5 (Mun; iuz) Birjar de origine rusă. 6 (Pex) Birjă. 7 (Mun; înv; arg) Monedă de douăzeci de lei, reprezentând altădată tariful unei curse cu trăsura.

muscan² sm vz muscal¹

muscăli vr [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 70 / V: (reg) mos~ / Pzi: ~lesc / E: muscal¹] (Îvp) A adopta felul de viață, apucăturile și limba muscalilor¹ (1-2) Si: a se rusifica.

MOSCAL s. m. v. muscal.

MUSCAL², muscali, s. m. (Munt.; învechit) Birjar care conducea o trăsură elegantă. Nu mai aveai cap să umbli pe pod de muscalii dumnealui. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.

MUSCAL¹, muscali, s. m. (Învechit) Rus. Un muscal a avut milă de nenorociții săteni și n-a protejat pre hoți. I. IONESCU, M. 254. – Variantă: moscal (RUSSO, S. 11) S. M.

MUSCAL ~i m. înv. pop. 1) Persoană care făcea parte din populația de bază a Moscovei sau era originară din Moscova sau din împrejurimile ei. 2) la pl. art. Poporul rus. /<rus., ucr., pol. moskal

muscal m. 1. moscovit; 2. birjar; 3. trăsură elegantă condusă de un muscal. [Pol. MOSKAL].

moscál, V. muscal.

1) muscál și (maĭ rar) moscál m., pl. lĭ (rut. Moskálĭ, Rus, soldat, d. orașu Moscova; pol. Moskal). Vechĭ. Azĭ fam. Rus din nord, Moscovit. (Fem. -lcă, pl. e). Mold. Pop. Soldat, maĭ ales rusesc. Munt. Fam. Birjar. Birjă elegantă: a te plimba în muscal. V. șcapeț.

muscal² (persoană) (înv., pop.) s. m., pl. muscali

muscal¹ (persoană) (înv., pop.) s. m., pl. muscali

muscal (persoană) s. m., pl. muscali

muscal, -li.

muscal, muscali s. m. (pop.), înv.) rus

MUSCAL s. v. birjă, nai, rus, trăsură.

muscal s. v. BIRJĂ. NAI. RUS. TRĂSURĂ.

muscăli, muscălesc, vb. IV (înv.) a adopta obiceiuri rusești, a se face muscal.

muscál, s.m. v. musc.

muscal, s.m. – v. musc.

MOSCĂLÍ vb. IV v. muscăli.

MUSCAL¹ s. m. 1. (Învechit și popular) Locuitor din orașul Moscova sau din regiunea apropiată; p. g e n e r. rus; (la pl. art.) poporul rus. V. m o s c o v i t. Moscalii și alte neamuri creștinești nu sar o dată cu toții la război. M. COSTIN, O. 256. Luînd cetatea și băgînd moscali, cazaci de ai lor. IST. Ț. R. 84. Aceaste părți de lume unde trăiesc moscalii, rușii, tătarii, să fie omul îmbrăcat în haine franțozești, ar peri de frig (a. 1713). GCR II, 3/13. Așijdere și un dascal a împăratului, moscal . . . , striga în gura mare să nu creadză pre păgîni. NECULCE, L. 247. Dimitrașco Vodă au trimes sol pre Luca visternicul la moscali, zicând că-l trimete iscoadă (a. 1743). GCR II, 34/12. Turcii în doi ani după olaltă s-au bătut cu muscanii la cetatea Cecrin din Ucraina. ȘINCAI, HR. III, 128/7, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB. Pînă și muscani au ieșit din Ț[ar]a-Rumânească, ajutoriu împăratului rumânilor și sașilor (a. 1849). IORGA, S. D. XIII, 164. Se și răciseră în acelea zile referințele dintre comitetu cu comanda generală și cu cîțiva patriciani sași, mai vîrtos din cauza chemării muscalilor. BARIȚIU, P. A. II, 425. Din vremea celor întîi moscali. RUSSO, S. 11. Un străin, un muscal, a avut milă de nenorociții săteni și n-a protejat pe hoți. I. IONESCU, M. 254. Muscal bătrîn care răspundea la numele de Ivan. CONTEMPORANUL, III, 618. Un moment, birjarul, un muscal, vorbește cu mușteriul, apoi desprinde burduful. CARAGIALE, O. II, 16. Ștefan, îngrijit totuși de stăruințele polonilor la muscali și tătari, trimite și el la principii lor ambasade mărețe. XENOPOL, I. R. IV, 107. Eu mă duc la muscali și cer sîneață. V. ROM. decembrie 1954, 62. Că Alexandru împărat Încă ne-a încunjurat Cu cazaci și cu muscani Vestiți acum de mulți ani. RETEGANUL, TR. 27. Bate-mi-se, bate Tătari cu muscani. ALEXICI, L. P. 56. Din deochetură . . . de grec, de turc, de muscan, de italian. ȘEZ. V, 144, cf. T. PAPAHAGI, M. 7, ZANNE, P. VI, 212. ◊ (Ca termen de comparație) Îi cît un muscal. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. (F i g.) Un muscal di fișor. ib. ◊ (La sg. cu valoare de pl.) Ne-am bătut pînă-i lumea ! Chiar ca muscanu . . ., cu ipinezu. BĂNUȚ, T. P. 32. Trec voinicii la bătaie, La bătaia turcului In țara muscanului. JARBIK-BÎRSEANU, D. 299. Bosîioc de pe cetate Spune badei sănătate, Că cu ungurul se bate, Dar muscalu-i ține parte. HODOȘ, P. P. 224. ◊ E x p r. De cînd muscalii cu coadă = de demult. Cf. ZANNE, P. VI, 212. ◊ (Adjectival) Ne aducea ispravnicii pîlcuri, pîlcuri și ne da pe mîna ofițerilor muscali de ne mustruluia. GHICA, S. 15. Îi voi da rusului tău și o scrisoare către Rosetti, care are unele cunoștințe printre fugarii muscali din București. CAMIL PETRESCU, O. II, 551. 2. (Munt., ieșit din uz) Birjar (de origine rusă). La poartă ne aștepta un muscal cu brîu roșu. BRĂESCU, A. 254. A tras la scară trăsura muscalului. TEODOREANU, M. U. 236. ♦ P. e x t. Birjă. N-avea lescaie în buzunar, dar muscalul, muscal. D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 88. S-aude trap împărătesc de muscal cu doi cai. TEODOREANU, M. U. 264. Ne-am strecurat cu dibăcie printre automobile și muscali. STANCU, R. A I, 164. ♦ (Argotic) Monedă de douăzeci de lei (reprezentînd altădată tariful unei curse cu trăsura). Cf. GR. S. VII, 120. – Pl.: muscali. - Și: moscal, (învechit și regional) muscan s. m. – Din pol. moskal, ucr., rus. москаль.

MUSCĂLI vb. IV. R e f l. (Învechit și popular) A adopta felul de viață, apucăturile și limba muscalilor¹ (1), a se face muscal¹; a se rusifica. Românul simplu e mult mai solid decît clasa ciocoiască, care, rînd pe rînd, s-a slavonizat, s-a grecit, s-a muscălit și acum a ajuns a se franciza. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 70. - Prez. ind.: muscâlesc. – Și: (regional) moscăli vb. IV. ALECSANDRI, P. P. 411. – V. muscal¹.