MUSCĂLI vb. IV. R e f l. (Învechit și popular) A adopta felul de viață, apucăturile și limba muscalilor¹ (1), a se face muscal¹; a se rusifica. Românul simplu e mult mai solid decît clasa ciocoiască, care, rînd pe rînd, s-a slavonizat, s-a grecit, s-a muscălit și acum a ajuns a se franciza. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 70. - Prez. ind.: muscâlesc. – Și: (regional) moscăli vb. IV. ALECSANDRI, P. P. 411. – V. muscal¹.