14 definiții pentru mortifica

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORTIFICA, mortific, vb. I. Tranz. și refl. A (se) supune la chinuri fizice sau morale; a (se) tortura. – După fr. mortifier.

mortifica vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 239 / Pzi: mortific / E: fr mortifier] 1 A supune la chinuri fizice sau morale Si: a tortura. 2 (Fig) A batjocori. 3 (Fig) A umili.

MORTIFICA, mortific, vb. I. Tranz. A supune la chinuri fizice sau morale; a tortura. – După fr. mortifier.

MORTIFICA, mortific, vb. I. Tranz. A chinui trupul (mai ales prin nemîncare). Un regim vegetal înadins comandat pentru a slăbi puterile, a mortifica corpul. I. IONESCU, M. 203.

MORTIFICA vb. I. tr., refl. 1. A(-și) chinui trupul (prin post și viață austeră). 2. (Fig.) A batjocori, a umili. [P.i. mortific. / < lat. t., it. mortificare < lat. mors – moarte, facere – a face. / cf. fr. mortifier].

MORTIFICA vb. I. tr., refl. 1. a(-și) chinui trupul. 2. (fig.) a batjocori, a umili. II. refl. a se cangrena, a se necroza. (după fr. mortifier)

A MORTIFICA mortific tranz. (ființe) A supune la chinuri groaznice; a schingiui; a tortura. /<fr. mortifier

mortificà v. 1. a slăbi corpul prin posturi, prin austerități; 2. fig. a umili cu mustrări aspre.

*mortífic, a v. tr. (lat. mortifico, -áre, d. mors, mortis, moarte, și fácere, a face). Med. Fac să gangrenizeze carnea. Teol. Slăbesc corpu pin posturĭ și alte suferințe. Fig. Umilesc pin asprime.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mortifica (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. mortific, 2 sg. mortifici, 3 mortifică; conj. prez. 1 sg. să mortific, 3 să mortifice

mortifica (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 mortifică

mortifica vb., ind. prez. 1 sg. mortific, 3 sg. și pl. mortifică

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MORTIFICA vb. v. cangrena, înjosi, necroza, putrezi, umili.

Intrare: mortifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mortifica
  • mortificare
  • mortificat
  • mortificatu‑
  • mortificând
  • mortificându‑
singular plural
  • mortifică
  • mortificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mortific
(să)
  • mortific
  • mortificam
  • mortificai
  • mortificasem
a II-a (tu)
  • mortifici
(să)
  • mortifici
  • mortificai
  • mortificași
  • mortificaseși
a III-a (el, ea)
  • mortifică
(să)
  • mortifice
  • mortifica
  • mortifică
  • mortificase
plural I (noi)
  • mortificăm
(să)
  • mortificăm
  • mortificam
  • mortificarăm
  • mortificaserăm
  • mortificasem
a II-a (voi)
  • mortificați
(să)
  • mortificați
  • mortificați
  • mortificarăți
  • mortificaserăți
  • mortificaseți
a III-a (ei, ele)
  • mortifică
(să)
  • mortifice
  • mortificau
  • mortifica
  • mortificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mortifica, mortificverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.