5 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÓRCOV, morcovi, s. m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa).Morcov sălbatic (sau de câmp) sau morcovul câmpului = rușinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. și fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele. – Din bg. morkov.

MÓRCOV, morcovi, s. m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa).Morcov sălbatic (sau de câmp) sau morcovul câmpului = rușinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. și fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele. – Din bg. morkov.

morcov sm [At: 1808 IORGA, S. D. VIII, 44 / V: (reg) mâr~, ~oa sf ~ob, ~od, ~oi, ~on, ~ă sf ~oz, ~cur, ~cuv, murcoi, mur~ / Pl: ~i, (reg) ~e sn / E: bg морков] 1 Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, a cărei rădăcină groasă, în formă de con, de culoare galbenă roșiatică, cu gust dulce, este întrebuințată în alimentație Si: (reg) moroc, mure (Daucus carota sativa). 2 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp, ~-galben,~-sălbatic Rușinea-fetei (Daucus carota). 3 (Bot; reg; îc) ~-de-deal Scaiul-dracului (Eryngium campestre). 4 (Bot; reg; îc) ~-porcesc Nap porcesc (Helianthus tuberosus). 5 (Îf morcovă; îc) ~-vadelelor Mutătoare (Bryonia alba). 6 (Îc) ~i-albi Cartofi (Solanum tuberosum). 7 (Arg) Fiecare dintre bornele fixate pe marginea unei șosele.

MÓRCOV, morcovi, s. m. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică, cu gust dulce, plăcut, întrebuințată în alimentație (Daucus carota). Merse la stejarul de care fusese legat, îl smulse din pămînt ca pe un morcov. RETEGANUL, P. V 34.

MÓRCOV ~i m. Plantă legumicolă cultivată pentru rădăcina ei groasă, de culoare galben-roșiatică, folosită în alimentație. /<bulg. morkov

morcov m. plantă culinară a cării rădăcină cărnoasă constitue o excelentă legumă (Daucus carota). [Bulg. MORKOV].

mórcov m. (bg. rut. mórkov, rus. morkóv, pol. marchew, litv. morkas, ung. murok, morkony, merköce, d. vgerm. morahá, morehá, morha, ngerm. möhre). O plantă umbeliferă a căreĭ rădăcină (roșie, cărămizie, cărnoasă, în formă de con foarte lung) e o excelentă legumă (dáucus caróta). V. pătrunjel, păstîrnac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÓRCOV s. (BOT.; Daucus carota sativa) (prin Transilv.) moroc, (prin sudul Transilv.) mure.

MORCOV-DE-CÂMP s. v. rușinea-fetei.

MORCOV s. (BOT.; Daucus carota sativa) (prin Transilv.) moroc, (prin sudul Transilv.) mure.

morcov-de-cîmp s. v. RUȘINEA-FETEI.

morcov-porcesc s. v. NAP-PORCESC. TOPINAMBUR.

morcov-sălbatic s. v. RUȘINEA-FETEI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mórcov (mórcovi), s. m. – Carotă (Daucus carota). Bg., rus. morkov (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Tiktin; Conev 48). – Der. morcoveancă, s. f. (plantă, Pleurospermum austriacum); morcoviu, adj. (roșu portocaliu).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MÓRCOV (< bg.) s. m. Gen de plante erbacee, anuale, bienale, perene din familia umbeliferelor, cu rădăcina îngroșată, de culoare galbenă-roșcată, suculentă, bogată în vitamina A, folosită în alimentație (Daucus carota). Se cunosc peste 60 de specii, răspândite în S Europei, Africa, Australia, America. M. este de cultură o plantă legumicolă, al cărei rizocarpi conțin zaharuri, vitaminele B, PP și caroten. Întreaga plantă are proprietăți de tonic, remineralizant, întărește imunitatea, stimulează creșterea, reglează funcția intestinală etc.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

morcovi, morcovesc I v. t. a supăra, a necăji; a înfuria. II v. r. a se supăra, a se necăji, a se înfuria.

a avea un morcov / morcovi expr. 1. a-i fi frică. 2. a avea emoții. 3. a fi supărat.

arată toate definițiile

Intrare: morcovi
morcovi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: morcov
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morcov
  • morcovul
  • morcovu‑
plural
  • morcovi
  • morcovii
genitiv-dativ singular
  • morcov
  • morcovului
plural
  • morcovi
  • morcovilor
vocativ singular
plural
Intrare: morcov-de-câmp
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morcov-de-câmp
  • morcovul-de-câmp
plural
genitiv-dativ singular
  • morcov-de-câmp
  • morcovului-de-câmp
plural
vocativ singular
plural
Intrare: morcov-porcesc
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morcov-porcesc
  • morcovul-porcesc
plural
genitiv-dativ singular
  • morcov-porcesc
  • morcovului-porcesc
plural
vocativ singular
plural
Intrare: morcov-sălbatic
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morcov-sălbatic
  • morcovul-sălbatic
plural
genitiv-dativ singular
  • morcov-sălbatic
  • morcovului-sălbatic
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

morcov daucus

  • 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: moroc mure (s.m.) diminutive: morcovel attach_file un exemplu
    exemple
    • Merse la stejarul de care fusese legat, îl smulse din pămînt ca pe un morcov. RETEGANUL, P. V 34.
      surse: DLRLC
  • 2. argou; argotic familiar Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

morcov-de-câmp

etimologie:

morcov-porcesc

etimologie:

morcov-sălbatic

etimologie: