opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORALICESC, -EASCĂ, moralicești, adj. (Înv.) Moral (I 1). – Moral + suf. -icesc.

MORALICESC, -EASCĂ, moralicești, adj. (Înv.) Moral (I 1). – Moral + suf. -icesc.

moralicesc, ~ească a [At: (a. 1799) GCR II, 169/11 / Pl: -ești / E: moral2+ -icesc, cf ger moralisch] (Înv) 1-7 Moral2 (1-7).

MORALICESC, -EASCĂ, moralicești, adj. (Învechit) Cu conținut moral, cu învățături morale. l-am făcut o mică bibliotecă de cărți moralicești. NEGRUZZI, S. I 77. Am cetit eu în cartea noastră cea moralicească de întîmplarea unui om. DRĂGHICI, R. 103.

moralici vi [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 268 / Pzi: ~cesc / E: moral2 + -ici] (Îvr) A moraliza (1).

MORALICI, moralicesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A face morală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

moralicesc (înv.) adj. m., f. moralicească; pl. m. și f. moralicești

moralicesc (înv.) adj. m., f. moralicească; pl. m. și f. moralicești

moralicesc adj. m., f. moralicească; pl. m. și f. moralicești

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MORALICESC adj. v. moral, moralizant, moralizator, spiritual, sufletesc.

moralicesc adj. v. MORAL. MORALIZATOR. SPIRITUAL. SUFLETESC.

Intrare: moralicesc
moralicesc adjectiv
adjectiv (A83)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moralicesc
  • moralicescul
  • moralicescu‑
  • moralicească
  • moraliceasca
plural
  • moralicești
  • moraliceștii
  • moralicești
  • moraliceștile
genitiv-dativ singular
  • moralicesc
  • moralicescului
  • moralicești
  • moraliceștii
plural
  • moralicești
  • moraliceștilor
  • moralicești
  • moraliceștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: moralici
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moralici
  • moralicire
  • moralicit
  • moralicitu‑
  • moralicind
  • moralicindu‑
 singular plural
  • moralicește
  • moraliciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moralicesc
 (să)
  • moralicesc
  • moraliceam
  • moralicii
  • moralicisem
a II-a (tu)
  • moralicești
 (să)
  • moralicești
  • moraliceai
  • moraliciși
  • moraliciseși
a III-a (el, ea)
  • moralicește
 (să)
  • moralicească
  • moralicea
  • moralici
  • moralicise
plural I (noi)
  • moralicim
 (să)
  • moralicim
  • moraliceam
  • moralicirăm
  • moraliciserăm
  • moralicisem
a II-a (voi)
  • moraliciți
 (să)
  • moraliciți
  • moraliceați
  • moralicirăți
  • moraliciserăți
  • moraliciseți
a III-a (ei, ele)
  • moralicesc
 (să)
  • moralicească
  • moraliceau
  • moraliciră
  • moraliciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moralicesc, moraliceascăadjectiv

etimologie:
  • Moral + sufix -icesc. DEX '98 DEX '09

moralici, moralicescverb

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.