opțiuni
  • info

9 definiții pentru moralicesc

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORALICESC, -EASCĂ, moralicești, adj. (Înv.) Moral (I 1). – Moral + suf. -icesc.

MORALICESC, -EASCĂ, moralicești, adj. (Înv.) Moral (I 1). – Moral + suf. -icesc.

moralicesc, ~ească a [At: (a. 1799) GCR II, 169/11 / Pl: -ești / E: moral2+ -icesc, cf ger moralisch] (Înv) 1-7 Moral2 (1-7).

MORALICESC, -EASCĂ, moralicești, adj. (Învechit) Cu conținut moral, cu învățături morale. l-am făcut o mică bibliotecă de cărți moralicești. NEGRUZZI, S. I 77. Am cetit eu în cartea noastră cea moralicească de întîmplarea unui om. DRĂGHICI, R. 103.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

moralicesc (înv.) adj. m., f. moralicească; pl. m. și f. moralicești

moralicesc (înv.) adj. m., f. moralicească; pl. m. și f. moralicești

moralicesc adj. m., f. moralicească; pl. m. și f. moralicești

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MORALICESC adj. v. moral, moralizant, moralizator, spiritual, sufletesc.

moralicesc adj. v. MORAL. MORALIZATOR. SPIRITUAL. SUFLETESC.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MORALICESC, -EÁSCĂ adj. (Învechit) 1. Moral2 (I 1). Ascultă pildele lui ceale de învățătură moralicești (a. 1799). GCR II, 169/11. Învățături moralicești și înțelepțitoare. CALENDARI (1802), 11/10. Bunele, moralicești învățături prin fabule le țin. ȚICHINDEAL, F. [prefață] 1/5. Am cetit eu în cartea noastră. . . ce moralicească de întîmplarea unui om. DRĂGHICI, R. 103/11. I-am făcut o mică bibliotecă de cărți moralicești. NEGRUZZI, S. I, 77. 2. Moral2 (I 2). Învățături moralicești. GOLESCU, E. 319/10. Încredințarea destoiniciei cei moralicești (a. 1828). URICARIUL, III, 10. Drumul cel d-a dreptul care ne poate duce la desăvîrșirea cea moralicească și la fericire este numai acela de a se împărtăși cunoștințele în limba patriei. CR (1829), 251/26. - Pl.: moralicești. – Moral2 +-suf. -icesc, după germ. moralisch.

Intrare: moralicesc
moralicesc adjectiv
adjectiv (A83)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moralicesc
  • moralicescul
  • moralicescu‑
  • moralicească
  • moraliceasca
plural
  • moralicești
  • moraliceștii
  • moralicești
  • moraliceștile
genitiv-dativ singular
  • moralicesc
  • moralicescului
  • moralicești
  • moraliceștii
plural
  • moralicești
  • moraliceștilor
  • moralicești
  • moraliceștilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moralicesc, moraliceascăadjectiv

etimologie:
  • Moral + -icesc. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.