3 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mora v vz mura

MÓRĂ, more, s. f. (În prozodia latină) Timp necesar pentru pronunțarea unei silabe scurte. – Din lat. mora.

MÓRĂ, more, s. f. (În prozodia latină) Timp necesar pentru pronunțarea unei silabe scurte. – Din lat. mora.

MÓRĂ s.f. Durată de pronunțare a unei silabe scurte, egală cu o optime. [< lat. mora].

MÓRĂ s. f. (în prozodia latină) durată de pronunțare a unei silabe scurte, egală cu o optime. (< lat. mora)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*móră s. f., g.-d. art. mórei; pl. móre

móră s. f., g.-d. art. mórei; pl. móre


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MORA sau MORU 1. Moru, olt. (RI VI. 2. Mora b. (Ard); – T. (RA IV); – Costache (17 B III 239) și s.; Morău s., ard. 3. Morjăști, -ești, -eni ss.; este mai verosimilă derivarea top. Moreni din Mora decît din subst. moară pl. mori: sînt 6 sate cu acest nume, fără iaz de moară. 4. Moreanul, P. (Sd V 48; Sur IX) și Morianul, N. (Sd VI 545). 5. + -an: Moran (16 B IV 300); v. Partea I Anastasie I 5. 6. Cf. Moraicea zis și Moraina moșn., olt. (AO XV 62). 7. Morenciu zis și Moranciu (Dm; C Ștef), cf. Murancea, Sima, țig. (16 A IV 214). 8. Morci, Ioan (Drag 80).Moruț b. (Ard; Moț) și s. 10. + -ova > a: Morova, Radul, sătean (17 B II 365).

Intrare: Mora
nume propriu (I3)
  • Mora
Intrare: mora
mora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: moră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mo
  • mora
plural
  • more
  • morele
genitiv-dativ singular
  • more
  • morei
plural
  • more
  • morelor
vocativ singular
plural

moră

  • 1. (În prozodia latină) Timp necesar pentru pronunțarea unei silabe scurte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: