12 definiții pentru montor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONTÓR, -OÁRE, montori, -oare, s. m. și f. (Rar) Montator. – Din fr. monteur.

montor, ~oare smf [At: LEG. EC. PL. 289 / S și: ~teur / Pl: ~i, ~oare / E: fr monteur] Montator.

MONTÓR, -OÁRE, montori, -oare, s. m. și f. Montator. – Din fr. monteur.

MONTÓR, montori, s. m. Montator. Nu departe de locul fundației, o mînă de harnici montori lucrează la instalarea unei fabrici de beton. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2758.

MONTÓR, -OÁRE s.m. și f. Montator. [< fr. monteur].

MONTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. tehnician specializat în lucrări de montare; montator. 2. (cinem.) specialist care efectuează operații de montaj (2); monteză. (< fr. monteur)

MONTÓR ~i m. 1) v. MONTATOR. 2) Muncitor specializat în montarea aparatelor sau a rețelelor electrice. /<fr. monteur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

montór (rar) s. m., pl. montóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MONTÓR s. montator. (E ~ de profesie.)

MONTOR s. montator. (E ~ de profesie.)

Intrare: montor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • montor
  • montorul
  • montoru‑
plural
  • montori
  • montorii
genitiv-dativ singular
  • montor
  • montorului
plural
  • montori
  • montorilor
vocativ singular
  • montorule
plural
  • montorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

montor, -oare montoare

etimologie: