opțiuni
  • info
16 definiții pentru montator

Explicative DEX

MONTATOR, -OARE, montatori, -oare, s. m. și f. Tehnician care montează diferite părți ale unor obiecte sau aparate; montor. – Monta1 + suf. -tor. Cf. it. montatore.

MONTATOR, -OARE, montatori, -oare, s. m. și f. Tehnician care montează diferite părți ale unor obiecte sau aparate; montor. – Monta1 + suf. -tor. Cf. it. montatore.

montator, ~oare smf [At: LEG. EC. PL. 251 / Pl: ~i, ~oare / E: monta + -tor] Tehnician specializat în lucrări de montare1 (1-2) Si: montor.

MONTATOR, montatori, s. m. Tehnician care montează, care îmbină diferite piese sau părți componente ale unor obiecte sau aparate fabricate.

MONTATOR, -OARE s.m. și f. Tehnician care execută operații de montare; montor. [Cf. it. montatore].

MONTATOR, -OARE s. m. f. montor. (< it. montatore)

MONTATOR ~i m. Persoană specializată în lucrări de montare. /a monta + suf. ~tor

*montatór, -oáre s. Lucrător, lucrătoare care montează pĭesele unuĭ gĭuvaĭer, uneĭ mașinĭ, uneĭ haĭne ș. a.

lăcătuș-montator s. m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la lucrări de montare ◊ „Deveneau necesare noi cunoștințe teoretice și deprinderi practice, dar chiar însușirea de noi meserii ca, de pildă, cea de lăcătuș-montator, pe care vechiul profil al întreprinderii nu le cerea [...]” Sc. 17 XI 63 p. 1 (din lăcătuș + montator)

tâmplar-montator s. m. 1964 Tâmplar care montează mobilele v. magazin-expoziție (din tâmplar + montator)

Ortografice DOOM

montator s. m., pl. montatori

montator s. m., pl. montatori

montator s. m., pl. montatori

Sinonime

MONTATOR s. v. montor.

montator s.m. (tehn.) montor. Montatorul asamblează diferite părți ale unor obiecte sau aparate.

MONTATOR s. montor. (E ~ de profesie.)

Tezaur

MONTATÓR, -OÁRE s. m. și f. (Rar la f.) Tehnician specializat în lucrări de montare1 (1, 2); montor. Montator de locomotive, automotoare și vagoane. LEG. EC. PL. 291. Montator la Grivița-Locomotive. CONTEMP. 1949, nr. 165, 10/6. Echipele de montatori. . . așază acum piesele grele ale postamentului. SCÎNTEIA, 1951, nr. 1943. Să se intereseze îndeaproape de pregătirea cadrelor de montatori. V. ROM. octombrie 1954, 129. Acea scrisoare. . . o adusese Ilie Hanganu, montator, și o depusese la adresă. SADOVEANU, M. C. 168. S-a îndreptat către estradă montatorul Toader Cristofovici. GALAN, Z. R. 16. - Pl.: montatori, -oare. – Monta1 + suf. -tor.

Intrare: montator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • montator
  • montatorul
  • montatoru‑
plural
  • montatori
  • montatorii
genitiv-dativ singular
  • montator
  • montatorului
plural
  • montatori
  • montatorilor
vocativ singular
  • montatorule
plural
  • montatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

montator, montatorisubstantiv masculin
montatoare, montatoaresubstantiv feminin

  • 1. Tehnician care montează diferite părți ale unor obiecte sau aparate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: montor
    • 1.1. Lăcătuș-montator. DCR2
      • format_quote Deveneau necesare noi cunoștințe teoretice și deprinderi practice, dar chiar însușirea de noi meserii ca, de pildă, cea de lăcătuș-montator, pe care vechiul profil al întreprinderii nu le cerea [...] Sc. 17 XI 63 p. 1. DCR2
    • 1.2. Tâmplar-montator. DCR2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.