MONTOR, -OÁRE s. m. și f. (Rar la f.) Montator. Monteur de conducte. LEG. EC. PL. 289. Monteur de automobile. NOM. PROF. 28. Zilele acestea monteurii au obținut o nouă victorie. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2 388. O mînă de harnici montori lucrează la instalarea unei fabrici de beton. ib. 1953, nr. 2 758, cf. .1960, nr. 4 841. -- Scris și: (cu ortografie etimologică) monteur. - Pl.: montori. – Din fr. monteur.