3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

monte sm vz munte

MÓNTĂ, monte, s. f. 1. Împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducerii; montare2. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. – Din fr. monte.

montă sf [At: A VI, 26 / Pl: ~te / E: fr monte] 1 Împreunare a două animale de sex opus, în vederea reproducției Si: montare2. 2 (Spc) Herghelie de armăsari pentru reproducere.

MÓNTĂ, monte, s. f. 1. Împreunare a două animale de sex opus în vederea reproducției; montare2. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. – Din fr. monte.

MÓNTĂ, monte, s. f. 1. împreunare a unui armăsar cu o iapă; (p. ext.) împreunare a altor animale. Stație de montă. Herghelie de armăsari pentru reproducere.

MÓNTĂ s.f. 1. Împreunare a unui armăsar cu o iapă; (p. ext.) împreunare la animale. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. [< fr. monte].

MÓNTĂ s. f. 1. împreunare a unui armăsar cu o iapă, pentru reproducere; împreunare la animale. 2. herghelie de armăsari pentru reproducere. (< fr. monte)

MÓNTĂ ~e f. 1) Împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducției. 2) Loc special pentru împerecherea animalelor. /<fr. monte

Monte-Carlo n. oraș în principatul Monaco, cu vile și cu o faimoasă casă de joc: 10.800 loc.

*móntă f., pl. e (fr. monte, d. monter, a se sui; it. monta. V. remontă). Acțiunea împărecheriĭ la vite, bătaĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

móntă s. f., g.-d. art. móntei; pl. mónte

móntă s. f., g.-d. art. móntei; pl. mónte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÓNTĂ s. (BIOL.) goană, gonire, împreunare, (reg.) montare, sărit. (~ la vite.)

MONTĂ s. goană, gonire, împreunare, (reg.) montare, sărit. (~ la vite.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MONT BLANC [mõn blã] (MONTE BIANCO), masiv muntos în Alpii Occidentali (Alpii Savoiei), cel mai înalt din Europa, situat la granița dintre Franța și Italia. Alcătuit din roci cristaline. Alt. max.: 4.807 m. Ghețari (Mer-de-Glace, Argentièrem Brenva ș.a.). Observator astronomic și meteorologic. Zonă de alpinism. Pe sub M.B., s-a construit (1965) un tunel pentru trafic rutier de 11,6 km, între Franța și Italia. Escaladat pentru prima oară de Jacques Balmat și M.G. Paccard la 8 aug. 1786.

MONTE ALBAN, sit arheologic în Mexic, la SV de Oaxaca. Între 1932 și 1947 au fost scoase la lumină ruinele unui mare oraș precolumbian (piramide, palate, sanctuare etc.), fondat în sec. 8 î. Hr. de olmeci. Au fost identificate și influențe ale culturii zapotecilor și mixtecilor.

MONTE CIMONE, cel mai înalt vârf din Apeninii Toscano-Emiliani. Alt.: 2.165 m.

MONTE CINTO, cel mai înalt vârf din ins. Corsica, situat în N insulei. Alt.: 2.710 m.

arată toate definițiile

Intrare: monte
monte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Monte
Monte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: montă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • montă
  • monta
plural
  • monte
  • montele
genitiv-dativ singular
  • monte
  • montei
plural
  • monte
  • montelor
vocativ singular
plural

montă

  • 1. Împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducerii; montare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: montare (montă) attach_file un exemplu
    exemple
    • Stație de montă.
      surse: DLRLC
  • 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: