Monte-Carlo n. oraș în principatul Monaco, cu vile și cu o faimoasă casă de joc: 10.800 loc.

MONT BLANC [mõn blã] (MONTE BIANCO), masiv muntos în Alpii Occidentali (Alpii Savoiei), cel mai înalt din Europa, situat la granița dintre Franța și Italia. Alcătuit din roci cristaline. Alt. max.: 4.807 m. Ghețari (Mer-de-Glace, Argentièrem Brenva ș.a.). Observator astronomic și meteorologic. Zonă de alpinism. Pe sub M.B., s-a construit (1965) un tunel pentru trafic rutier de 11,6 km, între Franța și Italia. Escaladat pentru prima oară de Jacques Balmat și M.G. Paccard la 8 aug. 1786.

MONTE ALBAN, sit arheologic în Mexic, la SV de Oaxaca. Între 1932 și 1947 au fost scoase la lumină ruinele unui mare oraș precolumbian (piramide, palate, sanctuare etc.), fondat în sec. 8 î. Hr. de olmeci. Au fost identificate și influențe ale culturii zapotecilor și mixtecilor.

MONTE BIANCO v. Mont Blanc.

MONTE CERVINO v. Cervino.

MONTE CIMONE, cel mai înalt vârf din Apeninii Toscano-Emiliani. Alt.: 2.165 m.

MONTE CINTO, cel mai înalt vârf din ins. Corsica, situat în N insulei. Alt.: 2.710 m.

MONTE ROSA, masiv muntos în Alpii Pennini (Alpii Occidentali), la granița dintre Italia și Elveția, format din granite și gnaisuri. Alt. max.: 4.634 m (vf. Dufourspitze, al doilea vârf al Alpilor). Ghețarul Gorner (67 km²).

MONTE VISO, masiv muntos în NV Italiei, alcătuit din șisturi verzi, cel mai înalt din Alpii Cotici. Alt. max.: 3.841 m. Din ghețarii de pe vârf izvorăște Padul.

MONTE-CARLO, oraș în Principatul Monaco, pe Coasta de Azur, la 15 km NE de Nisa; 14,7 mii loc. (1990). Mare centru turistic, renumit prin cazinoul său și prin raliul automobilistic de Formula 1. Stațiune balneoclimaterică.

PERDIDO, Monte ~ (MONT PERDU) [mõ perdü], vârf în M-ții Pirinei, în NE Spaniei, în apropierea graniței cu Franța. Alt.: 3.355 m.