10 definiții pentru monoic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONÓIC, -Ă, monoici, -ce, adj. (Despre plante) Care are flori unisexuate, masculine sau feminine, dispuse pe același individ. – Din fr. monoïque.

MONÓIC, -Ă, monoici, -ce, adj. (Despre plante) Care are flori unisexuate, masculine sau feminine, dispuse pe același individ. – Din fr. monoïque.

monoic, ~ă a [At: CAIET, 78v/2 / P: ~no-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr monoique] (D. plante; îoc dioic) Care are flori unisexuate, masculine sau feminine, situate pe aceeași tulpină.

MONOÍC, -Ă, monoici, -e, adj. (Despre plante, în opoziție cu dioic) Care are flori masculine deosebite de cele feminine, pe aceeași tulpină. [Uredinalele] pot fi împărțite în două grupuri: monoice și dioice. SĂVULESCU, M. U. I 67.

MONÓIC, -Ă adj. (Despre plante unisexuate; op. dioic) Care poartă pe aceeași tulpină flori atât masculine cât și feminine. [Pron. -no-ic. / < fr. monoïque, cf. gr. monos – unic, oikos – casă].

MONÓIC, -Ă adj. (despre plante) cu flori unisexuate mascule și femele dispuse pe aceeași tulpină. (< fr. monoïque)

MONÓIC ~că (~ci, ~ce) (despre plante) Care are flori atât masculine, cât și feminine pe aceeași tulpină. /<fr. monoïque

*monóic, -ă adj. (cuv. format răŭ de botaniștĭ d. vgr. mónos, singur, și oikos, locuință. Tot așa e format și dioic, d. dis, de doŭă orĭ, și oikos. Forma corectă ar fi monec și diec, ca metec și ec-onom). Bot. Unisexuat, la care floarea masculină și feminină e la un loc: plantă monoică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monóic (-no-ic) adj. m., pl. monóici; f. monóică, pl. monóice

monóic adj. m. (sil. -no-ic), pl. monóici, f. sg. monóică, pl. monóice


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MON-, v. MONO-.~acant (v. -acant), adj., cu un singur ghimpe; ~adelf (v. -adelf), adj., cu staminele reunite într-un singur mănunchi; ~andru (v. -andru), adj., (despre flori) care are doar o singură stamină; ~odont (v. -odont), adj., prevăzut cu un singur dinte; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., monopsie*; ~oic (v. -oic), adj., care are flori unisexuate, atît mascule, cît și femele, dispuse pe aceeași tulpină; ~opsie (v. -opsie), s. f., malformație congenitală caracterizată prin prezența unui singur ochi; sin. monoftalmie; ~orhidie (v. -orhidie), s. f., malformație genitală, constînd în prezența unui singur testicul.

Intrare: monoic
monoic adjectiv
  • silabație: mo-no-ic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monoic
  • monoicul
  • monoicu‑
  • monoică
  • monoica
plural
  • monoici
  • monoicii
  • monoice
  • monoicele
genitiv-dativ singular
  • monoic
  • monoicului
  • monoice
  • monoicei
plural
  • monoici
  • monoicilor
  • monoice
  • monoicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monoic

  • 1. (Despre plante) Care are flori unisexuate, masculine sau feminine, dispuse pe același individ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • [Uredinalele] pot fi împărțite în două grupuri: monoice și dioice. SĂVULESCU, M. U. I 67.
      surse: DLRLC

etimologie: