opțiuni
  • info
2 intrări
9 definiții

Explicative DEX

MONOCLAT, -Ă, monoclați, -te, adj., s. m. (Rar) (Bărbat) care poartă monoclu. – Din monoclu.

monoclat, ~ă sm, a [At: PAS, Z. III, 264 / Pl: ~ați, ~e / E: d monoclu] 1-2 (Îvr; prt) (Bărbat) care poartă monoclu.

MONOCLAT, -Ă, monoclați, -te, adj., s. m. (Bărbat) care poartă monoclu. – Din monoclu.

MONOCLAT adj. (Peior.; și s.m.) (Bărbat) care poartă monoclu. [< monoclu + -at].

Ortografice DOOM

monoclat (rar) (desp. -no-clat) adj. m., s. m., pl. monoclați; adj. f. monoclată, pl. monoclate

monoclat (rar) (-no-clat) adj. m., s. m., pl. monoclați; adj. f. monoclată, pl. monoclate

monoclat s. m. (sil. -clat), pl. monoclați

monoclat adj. m. (sil. -clat), pl. monoclați; f. sg. monoclată, pl. monoclate

Tezaur

MONOCLAT, -Ă adj. (Rar, de obicei peiorativ; și substantivat, m.) (Bărbat) care poartă monoclu (1). Monoclații și cucoanele bîrfitoare nu mai avură motive să se teamă. PAS, Z. III, 264. – Pl.: monoclați, -te. – De la monoclu.

Intrare: monoclat (adj.)
monoclat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: mo-no-clat info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monoclat
  • monoclatul
  • monoclatu‑
  • monoclată
  • monoclata
plural
  • monoclați
  • monoclații
  • monoclate
  • monoclatele
genitiv-dativ singular
  • monoclat
  • monoclatului
  • monoclate
  • monoclatei
plural
  • monoclați
  • monoclaților
  • monoclate
  • monoclatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: monoclat (persoană)
  • silabație: mo-no-clat info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monoclat
  • monoclatul
  • monoclatu‑
plural
  • monoclați
  • monoclații
genitiv-dativ singular
  • monoclat
  • monoclatului
plural
  • monoclați
  • monoclaților
vocativ singular
  • monoclatule
  • monoclate
plural
  • monoclaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monoclat, monoclațisubstantiv masculin
monoclat, monoclatăadjectiv

  • 1. rar (Bărbat) care poartă monoclu. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • monoclu DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.