7 definiții pentru monoclat (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MONOCLAT, -Ă, monoclați, -te, adj., s. m. (Rar) (Bărbat) care poartă monoclu. – Din monoclu.
monoclat, ~ă sm, a [At: PAS, Z. III, 264 / Pl: ~ați, ~e / E: d monoclu] 1-2 (Îvr; prt) (Bărbat) care poartă monoclu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MONOCLAT, -Ă, monoclați, -te, adj., s. m. (Bărbat) care poartă monoclu. – Din monoclu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MONOCLAT adj. (Peior.; și s.m.) (Bărbat) care poartă monoclu. [< monoclu + -at].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
monoclat (rar) (desp. -no-clat) adj. m., s. m., pl. monoclați; adj. f. monoclată, pl. monoclate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
monoclat (rar) (-no-clat) adj. m., s. m., pl. monoclați; adj. f. monoclată, pl. monoclate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
monoclat adj. m. (sil. -clat), pl. monoclați; f. sg. monoclată, pl. monoclate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: mo-no-clat
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
monoclat, monoclațisubstantiv masculin monoclat, monoclatăadjectiv
- 1. (Bărbat) care poartă monoclu. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- monoclu DEX '09 DEX '98 DN