Definiția cu ID-ul 1338285:
Tezaur
MONOCLAT, -Ă adj. (Rar, de obicei peiorativ; și substantivat, m.) (Bărbat) care poartă monoclu (1). Monoclații și cucoanele bîrfitoare nu mai avură motive să se teamă. PAS, Z. III, 264. – Pl.: monoclați, -te. – De la monoclu.