MONITOR², -OARE, monitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Elev care menținea ordinea și disciplina în clasă, în lipsa profesorului. ♦ Elev foarte bun la învățătură, care ajuta pe profesor la predare (instruind o grupă de elevi). ♦ Persoană care învață sau supraveghează pe cei ce doresc să practice schiul. 2. S. n. Aparat de control al unei instalații de telecomunicații, care urmărește imaginea proiectată de aparatele de luat vederi. 3. S. n. (Urmat de determinări) Titlu dat unor periodice (oficiale). – Din fr. moniteur, lat. monitor.

monitor¹, ~oare smf, a [At: MAIORESCU, D. II, 102 / Pl: ~i, ~oare / E: fr moniteur, lat monitor] 1-2 smf, a (Îdt) (Persoană) care înștiințează, anunță, face cunoscut. 3-4 smf, a (Persoană) care dă sfaturi, îndrumă, avertizează, mustră. 5 smf (Iuz) Elev însărcinat să supravegheze pe colegii lui, în lipsa profesorului. 6-7 sn Publicații periodice (oficiale).

MONITOR², -OARE, monitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Elev sau elevă care menținea ordinea și disciplina în clasă, în lipsa profesorului. ♦ Elev foarte bun la învățătură, care ajuta pe profesor la predare (instruind o grupă de elevi). 2. S. n. Aparat de control al unei instalații de telecomunicații, care urmărește imaginea proiectată de aparatele de luat vederi. 3. S. n. (Urmat de determinări) Titlu dat unor periodice (oficiale). – Din fr. moniteur, lat. monitor.

MONITOR³, -OARE, monitori, -oare, s. m. și f. (Ieșit din uz) Elev care menținea ordinea în clasă. Cine e notat de monitor că n-a fost cuminte e deznodat în bătăi. STANCU, D. 298. Băieții în clasă erau cu monitorii. SADOVEANU, O. VII 324.

MONITOR, -OARE s.m. și f. 1. Elev care, în anumite sisteme de învățămînt, este pus să învețe sau să supravegheze un număr de elevi, colegi de ai săi. 2. Supraveghetor (mai ales în munca expusă radiațiilor ionizate). // s.n. Titlu al anumitor ziare sau publicații periodice. [< fr. moniteur, cf. lat. monitor].

MONITOR³, -OARE s. m. f. 1. elev mai în vârstă și mai capabil care, în anumite sisteme de învățământ, îl ajută pe învățător în predare și în menținerea ordinii. 2. supraveghetor (în munca expusă radiațiilor ionizate). II. s. n. titlu al anumitor ziare sau publicații periodice. (< fr. moniteur, lat. monitor)

monitor ♦ 1. s. m. 1975 Instructor v. preselecție. ♦ 2. s. n. în sint. s. monitor cardiac (med.) Aparat automat care supraveghează activitatea cardiacă ◊ „Serviciile moderne de reanimare sunt înzestrate cu monitoare.” (din engl. monitor; cf. fr. moniteur, germ. Monitor; LTR, DTP; DN – alte sensuri, DEX, DN3 – sensul 1)

monitor m. elev mai înaintat decât ceilalți și care instruiește pe camarazii săi. ║ n. 1. titlu de ziar: Monitorul oficial; 2. bastiment de răsboiu.

*monitór, -oáre s. (lat. mónitor, -óris, d. monére, a sfătui, a înștiința. V. monițiune, monetă, mustru). Elev pus să ție liniștea într’o clasă orĭ să-ĭ ajute la studiĭ pe ceĭ slabĭ. S. n., pl. -oare. Titlu unor ziare, maĭ ales oficiale: Monitoru Oficial. Mar. Un fel de bastiment fluvial (și, une-orĭ, și marin) chĭurasat, între încrucișător și contratorpilor (numit așa după un vestit bastiment al Statelor Unite în războĭu de secesiune, de la 1860-65, și construit de ingineru american Erickson). V. aviso, vedetă.

*monitóriŭ, -ie adj. (lat. monitórius). Monitorial, pin care te înștiințează: scrisoare monitorie. S. n. La catolicĭ, scrisoarea unuĭ judecător ecleziastic pin care se poruncește fidelilor, supt pedeapsă de excomunicare, să arăte judecătoruluĭ secular ceĭa ce știŭ p. luminarea justițiiĭ. Citațiune de a veni ca să fiĭ judecat de un tribunal bisericesc supt pedeapsă de excomunicare.

monitor² (persoană) s. m., pl. monitori

monitor¹ (persoană) s. m., pl. monitori

monitor (persoană) s. m., pl. monitori

monitoriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. monitorie (sil. -ri-e); pl. m. și f. monitorii

MONITOR s. (înv.) ședator. (~ al unei clase.)

MONITOR s. (înv.) ședator. (~ al unei clase.)

MONITÓR², -OÁRE (< fr., lat.) s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (În sistemul Bell-Lancaster) Elev foarte bun la învățătură, care ajută pe învățător la predare, instruind o grupă de elevi. ♦ (În trecut) Elev care menținea ordinea și disciplina într-o clasă ♦ Persoană care învață sau supraveghează pe cei ce doresc să practice schiul. 2. S. n. Aparat de control al unei instalații de telecomunicații, folosit în exploatare (ex. în regia studioului de televiziune, imaginea trimisă de camera de luat vederi este urmărit de regizor pe un m. de control). 3. S. n. Titlu dat unor publicații periodice oficiale. 4. S. n. Componentă a computerului, reprezentând ecranul acestuia. 5. S. n. (MED.) Sistem de control și avertizare, ale cărui semnale sunt reproduse pe un ecran pentru supravegherea funcțiilor importante ale corpului (tensiunea, pulsul, respirația, temperatura etc.) în tratamentul intensiv, pe parcursul unei operații sau în terapia Röntgen.

MONITÓR², -OÁRE adj., subst. 1. Adi.. s. m. și f. (În dicționarele din trecut) (Persoană) care înștiințează, anunță, face cunoscut; (persoană) care dă sfaturi, îndrumează, avertizează, mustră. Cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, BARCIANU. 2. S. m. și f. (Ieșit din uz) Elev însărcinat să supravegheze, să învețe etc. pe colegii lui, în lipsa profesorului. Cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, ȘĂINEANU, D. U. Directorul școalei. . . lipsea foarte des și ne lăsa pe mîna monitorului. I. BOTEZ, B. I, 59. Băieții în clasă erau cu monitorii. SADOVEANU, O. III, 53. Cine e notat de monitor că n-a fost cuminte e deznodat în bătăi. STANCU, D. 298. 3. S. n. (De obicei urmat de determinări) Titlu dat unor publicații periodice (oficiale). – Cf. COSTINESCU, LM, ȘĂINEANU, D. U., CAMIL PETRESCU, O. II, 523, NOM. PROF. 69, CĂLINESCU, S. 530. – Pl.: monitori, -oare. – Din fr. moniteur, lat. monitor.