monițiune sf [At: LM / P: ~ți-u~ / V: moniție / Pl: ~ni / E: fr monition, lat monitio, -onis] (Rar) 1 Avertisment adresat cuiva, în anumite împrejurări, de un reprezentant al bisericii catolice, de obicei de episcop. 2 (Pgn) Dojană, observație făcută cuiva.

MONIȚIÚNE s.f. (Liv.) 1. Avertisment dat cuiva de un reprezentant al bisericii catolice pentru o greșeală pe cale de a fi înfăptuită. 2. (P. ext.) Dojană, observație făcută cuiva. [Cf. lat. monitio, fr. monition, it. monizione].

MONIȚIÚNE s. f. 1. avertisment dat cuiva de un reprezentant al bisericii catolice pentru o greșeală pe cale de a fi înfăptuită. 2. dojană, observație făcută cuiva. (< fr. monition, it. monizione, lat. monitio)

*monițiúne f. (lat. monitio, -ónis. V. monitor). Mustrare saŭ înștiințare care, în biserica catolică, se adresează cuĭva în ainte de a i se aplica o censură.

moniție¹ sf vz monițiune

monițiúne s. f. (sil. -ți-u-), pl. monițiúni