MOLURĂ, moluri, s. f. Plantă erbacee aromatică cu flori galbene dispuse în umbele, ale cărei fructe sunt folosite în medicină; molotru (Foeniculum vulgare). – Cf. mălură.

mol⁴ s [At: BIANU, D. S. / Pl: nct / E: fr môle] Tumoare care se formează uneori în uter, după fecundare, împiedicând dezvoltarea fătului.

mol³ sn [At: FILIMON, O. I, 331 / Pl: ~uri / E: it molo, fr môle] Construcție în bazinul unui port, sub formă de dig care înaintează de la țărm către larg, servind pentru acostare, operații portuare, apărarea portului de curenți și de valuri etc. corectat(ă)

mol⁵ s [At: ALR II/I, h 121/64 / Pl: nct / E: nct] (Med; reg) Rapăn.

mol⁶ s [At: BARONZI, L. 149 / Pl: nct / E: rrm mol] (Arg) Vin.

molură sf [At: DR. V, 381 / Pl: ~ri / E: cf mălură] 1 Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori galbene, ale cărei fructe sunt utilizate în medicină Si: anason-mare, anason-dulce, anason-nemțesc, chimen-dulce, secărea-de-grădină, (reg) molotru (6) (Foeniculum vulgare). 2 (Bot; îc) ~ra-bălții Peniță (Myriophyllum spicatum și verticillatum) corectat(ă)

CHIMEN sbst. 🌿 1 Plantă cu flori albe sau roșiatice, ale cărei fructe, niște semințe lungărețe și încovoiate, se întrebuințează, ca mirodenie, la prepararea brînzei, a cornurilor cu sare, a unui rachiu dulce. etc. (Carum carvi) (🖼 1111) ¶ 2 = CORIANDRU ¶ 3 CHIMEN-CÎINESC = COCOȘEI-DE-CÎMP ¶ 4 CHIMEN-DULCE = MOLURĂ ¶ 5 CHIMEN-NEGRU = NEGRILICĂ [ngr. κύμινου].

❍FINCEN sbst. Trans. 🌿 = MOLURĂ.

MOLURĂ, moluri, s. f. Plantă erbacee aromatică cu flori galbene dispuse în umbele, ale cărei fructe sunt întrebuințate în medicină; molotru (Foeniculum vulgare). – Cf. mălură.

MOL², muluri, s. n. Dig de piatră, care înaintează de la mal către larg, construit la intrarea sau în interiorul unui bazin portuar pentru a domoli acțiunea apelor (valuri, depuneri etc.) sau pentru a realiza cheiuri și platforme suplimentare.

MOLURĂ, moluri, s. f. Plantă aromatică originară din sudul Europei, cu flori galbene dispuse în umbele, ale cărei fructe sînt mult întrebuințate în medicină (Foeniculum vulgare J.

MOL s.n. Dig de piatră construit către largul mării la intrarea într-un port pentru a micșora acțiunea valurilor care vin din larg. [< it. molo, fr. môle, cf. lat. moles – grămadă].

MOL² s. n. dig din piatră construit către largul mării, la intrarea într-un port, pentru a micșora acțiunea valurilor. (< it. molo, fr. môle)

MOL² ~uri n. Dig construit spre largul mării la intrarea într-un port, pentru a micșora acțiunea valurilor. /<it. molo, fr. môle

MOLURĂ ~i f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu flori galbene dispuse în umbele, din ale cărei semințe se obține un ulei eteric folosit în medicină și parfumerie. /cf. mălură

molură f. plantă aromatică cu fructe lungărețe (Foeniculum). [Cf. molotru].

mălură f., pl. ĭ (cp. cu ngr. mélurĭ, gărgăriță care roade cerealele). O boală a cerealelor produsă de o cĭupercă parazită (tillétia). – Un grăunte de grîŭ atacat de mălură e ceva maĭ întunecat la coloare, ĭar cînd îl strivim, ĭese un praf negru care pute a pește împuțit și care se compune din sporiĭ cĭuperciĭ. Ca să ferim grînele de această boală trebuĭe să le punem într’o soluțiune de sulfat de cupru de 2 saŭ 3% în ainte de a le semăna. Mălura bălțiĭ, peniță, o plantă (V. peniță). La Boc. și Cdr. mălúră. Și mólură (saŭ molúră?). V. și molotru și tăcĭune.

mólură, V. mălură.

mol¹ (dig) s. n., pl. moluri

molură (plantă) s. f., g.-d. art. molurii; pl. moluri

mol² (dig) s. n., pl. moluri

molură s. f., g.-d. art. molurii; pl. moluri

mol (dig) s. n., pl. moluri

molură s. f., g.-d. art. molurii; pl. moluri

mol s. n. – Vin. Țig. mol (Graur 173; Juilland 169). Cuvînt de Arg., ca și der. molan, s. n. (vin), molete, s. m. (vin).

molură (moluri), s. f. – Varietate de chimion (Foeniculum vulgare). Origine necunoscută. Legătura cu mălură (Scriban) pare îndoielnică.

FOENICULUM Mill., MOLURĂ, FENICUL, fam. Umbelliferae. Gen originar din regiunile mediteraneene, cca 4 specii, erbacee, bienale sau perene, glaucescente, aromatice, foarte înalte, cilindrice, cu tulpini noduroase în dreptul inserțiunii pețiolurilor. Frunze, în general alterne, cu vagine dezvoltate, amplexicaule, palmat-penat-sectate. Flori galbene (5 sepale cu dinți slab conturați, 5 petale rotunjite și rulate, 5 Stamine, lipsite de involucru și involucel) dispuse în umbele. Fructe aproape cilindrice.

SESELI L., SESELI, MOLURĂ DE MUNTE, SMEOAIE, fam. Umbelliferae. Gen originar mai ales din Europa, cca 58 specii, erbacee, bienale sau perene, mici sau mijlocii. Frunze verzi-albăstrui, de 2-3 ori penat-fidate, segmentele frunzelor liniare, adeseori setacee. Flori hermafrodite, mari, albe, albe-verzui sau roșietice (caliciul cu 5 sepale dentiforme, cad mai tîrziu, uneori foarte mici, corolă cu 5 petale întregi, invers-ovate sau invers-cordate, 5 stamine, stile foarte scurte, mai tîrziu recurbate), dispuse în mici umbele regulate, reunite într-o umbelă mai mare.

mol, moluri s. n. v. molan.

MOL s. v. vin.

MOLURĂ s. (BOT.; Foeniculum vulgare) (reg.) molotru, secărea, anason-dulce, anason-mare, anason-nemțesc, chimen-dulce.

mol² s.n. (arg.) v. Vin.

mol¹ s.m. (fiz., chim.) moleculă-gram. Molul este cantitatea dintr-o substanță a cărei greutate în grame este egală cu masa ei moleculară.

molură s.f. (bot.) Foeniculum vulgare; anason-dulce, anason-mare, anason-nemțesc, chimen-dulce, fenicul, <reg.> fenhiel, fenicel, fincen, molotru, secară-dulce, secărea, secărea-de-grădină.

mol s. v. VIN.

MOLURĂ s. (BOT.; Foeniculum vulgare) (reg.) molotru, secărea, anason-dulce, anason-mare, anason-nemțesc, chimen-dulce.

mol, moluri, (mul), s.n. – Noroi, nămol; tină: „De-ai si negru ca molu, / Drag mi ești ca sufletu” (Papahagi, 1925: 195); „Mul negru de m-a muli, / Apa tăt m-a limpezi” (Ștețco, 1990: 249). Termenul mol este specific în Trans., iar mul, în Maram. – Var. a lui mâl (< mul) (MDA); din sl. molu „măcinătură”, scr. mulj „nămol”, pol. mul (Scriban); cf. ucr. mul, germ. Mull.

MOL³ s. n. Construcție în bazinul unui port, sub formă de dig care înaintează de la țărm către larg, servind pentru acostare, operații portuare, apărarea portului de curenți și de valuri etc. Mă îndreptai către molul portului celui nou. FILIMON, O. I, 331. Molurile cu lungimi mai mari nu sînt recomandabile din cauza complicațiilor cari rezultă prin aglomerarea. . . numeroaselor drumuri. LTR². Uneori molurile au și rolul de a apăra bazinul portului de curenți și de valuri. DER. – Pl.: moluri. – Din it. molo, fr. môle.

MOL⁶ subst. (Argotic) Vin. BARONZI, L. 149. Ciupit de mol. BL II, 173. Un bazin de mol „o sticlă de vin”. GR. S. VII, 120, cf. DR. XI, 143. – Din țig. mol.

MOLURĂ s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori galbene, ale cărei fructe sînt întrebuințate în medicină; anason-mare, anason-dulce, anașon-nemțesc, chimen-dulce, secărea-de-grădină, (regional) molotru (2 b) (Foeniculum vulgare). Cf. DR. V, 381, CADE, DM. ◊ C o m p u s: molura-bălții = peniță (Myriophyllum spicatum și verticillatum). Cf. BRANDZA, FL. 219, ALEXI, W., CADE. – Pl.: moluri. – Cf. m ă l u r ă.