8 definiții pentru molfăitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLFĂITÚRĂ, molfăituri, s. f. (Rar) Molfăit. [Pr.: -fă-i-] – Molfăi + suf. -tură.

molfăitu sf [At: CAMILAR, N. II, 240 / Pl: ~ri / E: molfăi + -tură] (Rar) 1-4 Molfăială (1-4). 5 Bolborosire.

MOLFĂITÚRĂ, molfăituri, s. f. Molfăit. [Pr.: -fă-i-] – Molfăi + suf. -tură.

MOLFĂITÚRĂ, molfăituri, s. f. (Rar) Molfăit; mestecătură. Prinzînd a mușca din pîne ca o fiară, o sfîrși din cîteva molfăituri. CAMILAR, N. II 240.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

molfăitúră (rar) (-fă-i-) s. f., g.-d. art. molfăitúrii; pl. molfăitúri

molfăitúră s. f. (sil. -fă-i-), g.-d. art. molfăitúrii; pl. molfăitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOLFĂITU s. clefăială, clefăit, molfăială, molfăire, molfăit, plescăială, plescăit. (Mănîncă cu ~i.)

Intrare: molfăitură
molfăitură substantiv feminin
  • silabație: mol-fă-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molfăitu
  • molfăitura
plural
  • molfăituri
  • molfăiturile
genitiv-dativ singular
  • molfăituri
  • molfăiturii
plural
  • molfăituri
  • molfăiturilor
vocativ singular
plural

molfăitură

etimologie:

  • Molfăi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09