moleta vt [At: DLR / Pzi: ~tez / E: fr moleter] (C. i. o piesă tehnică) A imprima striuri, zimți, desene, motive ornamentale cu ajutorul moletei¹ (2) Si: a randalina.

MOLETÁ vb. I. tr. 1. A imprima zimți pe o piesă cu ajutorul moletei; a randalina. 2. A grava cilindrii de cupru care servesc la imprimarea țesăturilor. [< fr. moleter].

MOLETÁ vb. tr. 1. a imprima zimți pe o piesă cu ajutorul moletei; a randalina. 2. a grava cilindrii de cupru care servesc la imprimarea țesăturilor. (< fr. moleter)

MOLÉTĂ, molete, s. f. 1. Instrument prevăzut cu o rotiță cu muchia zimțată, folosit la moletare. 2. Roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalațiile de transport. – Din fr. molette, germ. Molette.

moletă² sf vz molete¹

moletă¹ sf [At: LTR² / Pl: ~te / E: fr molette, ger Molette] 1 Roată cu diametru mare, cu șanț periferic, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau la întinderea cablurilor funiculare în instalațiile de transport ale unei mine¹. 2 Unealtă metalică în formă de rotiță cu muchia zimțată, folosită pentru a imprima, pe suprafața unei piese, striuri, zimți, desene etc. Si: randalină.

moleță sf vz moleață

MOLÉTĂ, molete, s. f. 1. Instrument prevăzut cu o rotiță cu muchia zimțuită, folosit la moletare. 2. Roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalațiile de transport. – Din fr. molette, germ. Molette.

MOLÉTĂ s.f. 1. Unealtă în formă de rotiță cu muchia zimțuită, folosită pentru a imprima pe suprafața unei piese forma negativă a zimțurilor; randalină. 2. Roată cu șanț pe care se înfășoară un cablu. [< fr. molette, germ. Molette].

MOLÉTĂ s. f. 1. unealtă în formă de rotiță cu muchia zimțuită, pentru a imprima pe suprafața unei piese forma negativă a zimțurilor; randalină. 2. roată cu șanț pe care se înfășoară un cablu. (< fr. molette, germ. Molette)

moletá (a ~) vb., ind. prez. 3 moleteáză

moletá vb., ind. prez. 1 sg. moletéz, 3 sg. și pl. moleteáză

molétă s. f., g.-d. art. molétei; pl. moléte

molétă s. f., pl. moléte

MOLETÁ vb. v. zimțui.

MOLETA vb. (TEHN.) a randalina.

MOLÉTĂ s. (TEHN.) randalină.

MOLETĂ s. (TEHN.) randalină.